Nu cred ca relatiile virtuale sunt o pierdere de timp. Din contra, cred ca uneori pot fi inceputul unei povesti frumoase. Am vazut oameni care s-au cunoscut pe internet, au inceput cu niste conversatii banale, au ajuns sa se cunoasca din ce in ce mai bine si, in cele din urma, au construit relatii reale, cu sentimente, planuri si o viata impartita in doi.
Pana la urma, in spatele unui ecran tot oameni suntem. Putem rade impreuna, putem descoperi ca gandim la fel, putem simti ca ne apropiem de cineva chiar si atunci cand intre noi exista sute sau mii de kilometri. Uneori, o conversatie inceputa intamplator poate deveni ceva la care nici nu te-ai fi gandit.
Dar am cunoscut si cealalta categorie de oameni. Cei care parca nu cauta niciodata sa ajunga undeva. Sunt mereu in cautarea unei conversatii noi, a unui flirt, a unei persoane care sa le trezeasca interesul si sa le ofere emotia aceea placuta a inceputului.
Iti scriu, te cauta, iti spun lucruri frumoase, iti dau impresia ca exista un interes real. Poate chiar exista, in felul lor. Dar, cand vine momentul sa faceti un pas concret, apar amanarile, explicatiile si promisiunile. Mereu exista un motiv pentru care nu se poate acum. Mai vorbim putin, mai asteptam, mai vedem.
Si timpul trece, iar relatia ramane exact acolo unde a inceput, in mesaje.
Mi se pare interesant ca poti ajunge sa cunosti atatea lucruri despre un om fara sa-l fi intalnit vreodata. Sa stii cum isi bea cafeaua, ce muzica asculta, ce-l enerveaza, ce-l face sa rada si ce isi doreste de la viata. Poti ajunge sa astepti mesajele lui, sa te bucuri cand iti scrie si sa simti lipsa unei persoane pe care, in realitate, n-ai avut-o niciodata langa tine.
Emotiile pot fi reale, chiar daca relatia exista doar in mediul virtual. Dar asta nu inseamna automat ca si imaginea pe care ne-am format-o despre celalalt corespunde realitatii.
Cand vorbesti cu cineva doar prin mesaje, exista mult spatiu pentru imaginatie. Completezi singur golurile, interpretezi anumite gesturi si ajungi uneori sa te indragostesti nu doar de omul respectiv, ci si de ceea ce speri tu ca este. Inca nu ati impartit responsabilitati, nu ati trecut impreuna prin momente dificile si nu ati descoperit cum va intelegeti atunci cand apar problemele de zi cu zi.
De aceea, cred ca intalnirea fata in fata este un pas firesc atunci cand doi oameni simt ca vor mai mult. Nu trebuie sa se grabeasca nimeni, dar nici nu vad rostul unei apropieri care se prelungeste la nesfarsit fara ca vreunul sa-si doreasca sa afle daca exista ceva si dincolo de ecran.
Desigur, exista situatii complicate. Distanta, responsabilitatile, teama de a fi ranit sau experientele neplacute din trecut pot face lucrurile mai dificile. Nu orice amanare inseamna lipsa de interes si nu orice relatie virtuala trebuie sa se transforme intr-una traditionala. Important este ca ambii oameni sa stie ce isi doresc si sa fie sinceri unul cu celalalt.
Problema apare atunci cand unul cauta o relatie, iar celalalt cauta doar emotia de a fi dorit.
Pentru unii, conversatiile virtuale par sa fi devenit un fel de refugiu. Primesc atentie, complimente, flirt si senzatia ca sunt importanti pentru cineva, fara sa fie nevoiti sa-si schimbe prea mult viata. Cand lucrurile incep sa devina serioase, se retrag. Nu neaparat pentru ca nu simt nimic, ci poate pentru ca le place mai mult posibilitatea unei relatii decat responsabilitatea uneia reale.
Inceputul este, pana la urma, partea cea mai usoara. Totul este nou, fiecare mesaj poate aduce o emotie, iar imaginatia face restul. Continuarea inseamna insa sa iesi din zona confortabila a conversatiilor si sa vezi daca ceea ce ati construit rezista si in realitate.
Iar aici se face diferenta.
Eu nu cred ca trebuie sa privim relatiile virtuale cu neincredere si nici sa presupunem ca oamenii care isi cauta parteneri online nu sunt seriosi. Internetul este doar un loc in care oamenii se pot intalni. Ceea ce conteaza este intentia cu care intra in viata celuilalt si disponibilitatea de a construi ceva, daca amandoi isi doresc asta.
Dar cred ca merita sa fim atenti la diferenta dintre un om care are nevoie de timp si unul care te tine permanent in asteptare. Dintre cineva care face pasi mici, dar reali, si cineva care iti ofera suficiente promisiuni cat sa nu pleci, fara sa faca vreodata ceva concret.
Nu trebuie sa demonstrezi nimanui ca esti demn de o relatie si nici sa astepti la nesfarsit ca o conversatie frumoasa sa devina ceea ce ti-ai imaginat. Poti sa te bucuri de ceea ce traiesti, dar ai dreptul sa te intrebi si incotro merge totul.
Pentru mine, relatiile virtuale pot fi un inceput frumos, dar devin obositoare atunci cand inceputul este tot ce isi doreste unul dintre cei doi.
Pentru ca una este sa cunosti pe cineva online si sa construiesti treptat o relatie, iar alta este sa-ti petreci timpul adunand conversatii, flirturi si promisiuni, fara sa-ti doresti vreodata sa afli ce ar putea exista dincolo de ele.
Si poate ca intrebarea cea mai importanta nu este daca relatiile virtuale sunt reale, ci daca oamenii implicati isi doresc cu adevarat acelasi lucru.
Unii cauta omul alaturi de care sa construiasca ceva. Altii cauta doar senzatia placuta ca exista cineva care ii asteapta, ii doreste si le scrie.
Iar diferenta dintre cele doua poate sa-ti consume mult timp daca nu o observi la vreme.
Cât de frumos și realist ai surprins această dualitate! Cred că relațiile online pot fi extrem de reale tocmai pentru că, de multe ori, în acest spațiu se întâlnesc mai întâi sufletele, înainte de a se întâlni trupurile. Până la urmă, degeaba se întâlnesc două trupuri dacă sufletul nu a venit la acea întâlnire. Online-ul oferă șansa unei cunoașteri dincolo de fizic, o susținere emoțională profundă și un spațiu în care cuvintele pot clădi punți reale.
Ai perfectă dreptate: diferența se cerne atunci când intervine intenția. Cei care simt acea conexiune rară a sufletelor vor face, la momentul potrivit, totul pentru ca ea să prindă viață și în realitate, pentru că faptele încep întotdeauna să vorbească înaintea promisiunilor. Începutul poate fi un refugiu sau o fundație; totul depinde dacă oamenii aleg să rămână, să construiască și să pășească asumat dincolo de ecran atunci când conjunctura le permite.
Minunat text!