Ați observat că în fiecare dimineață există acea persoană care intră în birou sau pe Zoom cu un nivel de energie complet ilegal pentru ora respectivă? În timp ce restul lumii abia silabisește, ei au deja soluții, idei și trei task-uri bifate. Doza de azi e un omagiu pentru noi, restul, care ne uităm la ei cu un amestec de admirație și suspiciune… oare ce pun în cafea? Sau poate pur și simplu au dormit înainte de ora 1 dimineața, o legendă urbană pe care noi, ceilalți, încă o investigăm.
Ei nu doar că sunt treji. Sunt funcționali. Pun întrebări coerente, dau răspunsuri complete, uneori chiar zâmbesc fără efort. În timp ce tu încerci să-ți amintești parola de la laptop, ei deja au deschis trei ferestre, au citit un raport și au început o discuție despre optimizare. Pare personal, deși nu e.
Există un moment în care te gândești serios că poate au un truc. Un supliment secret, un ritual dubios, ceva ce nu spun nimănui. Apoi îi auzi spunând calm că s-au culcat devreme și îți dai seama că explicația e banală. Aproape jignitor de banală.
Noi, ceilalți, avem alt ritm. Pornim greu, ne adunăm pe parcurs, ne încălzim după prima cafea și devenim oameni abia pe la a doua. Nu e spectaculos, dar e stabil. Și, dacă e să fim sinceri, nici nu vrem energia aia la ora 8 fără un motiv serios.
Așa că îi lăsăm să strălucească dimineața. Noi ne ocupăm de restul zilei. Fiecare cu intervalul lui de funcționare. Și, în mod ciudat, lucrurile ies până la urmă.
Până atunci, încă o gură de cafea. De data asta poate chiar ajută.