Te duci la o cafea să citești ceva sau să te gândești la ale tale și nimerești lângă cineva care face un live sau își filmează sandvișul din zece unghiuri diferite. Trăim într-o lume în care, dacă nu ai documentat momentul, înseamnă că nu l-ai trăit.
Am transformat existența într-un exercițiu continuu de vanitate. Oamenii nu mai mănâncă, ei “creează conținut”. Nu se mai plimbă, ei “bifează locații”. E o foame de validare care pare să nu se sature niciodată, indiferent de câte inimi sau like-uri primește. Vi se întâmplă să simțiți că sunteți singurii care mai privesc lumea direct, nu prin ecranul telefonului? Sau am devenit și noi, fără să vrem, doar niște figuranți în story-ul altcuiva?
Nu ești singurul care simte asta. Până la urmă, frumusețea stă exact în asta: suntem simultan regizori pentru noi și simpli spectatori anonimi pentru ceilalți. Privind lumea direct, fără filtre, salvăm exact acele momente care merită trăite cu adevărat.