Exista o categorie de oameni pe internet care au impresia ca sunt gardienii limbii romane, desi ei abia reusesc sa lege doua idei fara sa faca un masacru gramatical. Ii vezi cum sar ca fripti in sectiunea de comentarii la orice postare, gata sa taxeze o cratima pusa gresit sau un cuvant mancat pe fuga de tastatura telefonului. Se simt brusc superiori, de parca o litera lipsa le da dreptul sa te trateze de sus. Interventia lor are intotdeauna un aer solemn, o solemnitate de tribunal academic, de parca gresala ta de tipar ar fi atentat direct la siguranta nationala si la integritatea culturii.
Vanatoarea asta de greseli pe ecrane devine singura lor metoda de validare intr-o lume in care nu au alte argumente. Lasa deoparte subiectul discutiei, ignora complet ideea textului si se agata cu disperare de o simpla inversiune sau de un autocorect buclucaș, fericiti ca au gasit in sfarsit un teritoriu unde pot sa para competenti.
Partea cea mai amuzanta e ca daca le deschizi profilul sau le citesti reply-ul pana la capat, observi ca ei insisi confunda “ati” cu “a-ti” sau pun virgula intre subiect si predicat. Dar asta nu conteaza in mintea lor. Important e ca au gasit un nod in papura altcuiva, o mica scapare care sa le justifice frustrarea de zi cu zi. Daca le atragi atentia ca propria lor fraza e un monument de incoerenta si ca topica lor e complet alandala, devin brusc agresivi si iti spun ca acolo a fost doar o neatentie, in timp ce eroarea ta este o dovada clara de ignoranta crasa.
E plina lumea de analfabeti functionali care se cred profesori universitari pe Facebook, doar pentru ca au invatat si ei, intr-un final, unde se pune un semn de punctuatie. Acestia nu cauta corectitudinea de dragul exprimarii frumoase, si folosesc gramatica ca pe o bata sociala cu care sa loveasca in stanga si in dreapta, sperand ca praful ridicat din dictionar o sa le acopere propriile limite intelectuale.
Leave a Reply