Te iubesc ca pe o floare crescuta-n morminte,
hranita cu ploi de toamna si suspine.
Parfumul tau ma urmareste prin noapte
ca o ispita pe care n-o pot alunga.
Ochii tai sunt doua abisuri adanci,
unde dorinta se amesteca cu durerea.
Privesc in ei si simt cum sufletul meu
se pierde cu o dulce resemnare.
Pe buzele tale locuieste pacatul,
frumos ca o rugaciune rostita gresit.
Cand ma saruti, cerul se intuneca lent,
iar inima mea invata extazul caderii.
Iubirea noastra arde fara lumina,
ca o lumanare neagra intr-o capela pustie.
Nimeni nu-i aude flacara,
dar ea mistuie tot ce atinge.
Si daca aceasta dragoste e un blestem,
sa nu vina nimeni sa ne mantuie.
Mai bine sa pierim in parfumul ei amar
decat sa traim fara febra ei divina.
Rămâi fără cuvinte în fața unei asemenea frumuseți. O creație cu adevărat sublimă care mi-a mers direct la suflet.