In ultimul an am cunoscut multe femei pe social media. Unele mi-au atras atentia, cu unele am vorbit zile sau saptamani, intr-un flux continuu de mesaje si notificari care pareau sa umple timpul. Dar abia acum, privind in urma, am realizat cat de toxice pot fi unele persoane si cat de usor te poti lasa tarat intr-o dinamica absurda fara sa iti dai seama cand ai pierdut controlul asupra propriei stari de spirit. Aceasta inertie relationala te orbeste, facandu-te sa accepti anormalul ca pe o simpla rutina cotidiana.
Am trecut prin discutii in care orice lucru marunt devenea motiv de scandal si repros. Orice gluma nevinovata era interpretata sub lupa, disecata si transformata in jignire, iar orice opinie diferita se transforma instantaneu intr-un razboi verbal din care nimeni nu mai putea iesi cu demnitate. La un moment dat ajunsesem atat de incarcat psihic, incat ma trezeam nervos pe tot ce ma inconjura. Urlam prin casa la caine, injuram mustele care bazaiau pe langa mine si ma irita orice zgomot marunt. Nu pentru ca ele erau problema, si pentru ca traiam intr-o tensiune continua, intr-o alerta permanenta de autoaparare care imi consuma toata energia. Mintea mea refuza sa mai gaseasca un punct de sprijin in mijlocul acelei hăituieli constante.
Apoi am cunoscut-o pe ea.
Si, fara sa incerce sa ma schimbe, fara discursuri moralizatoare sau reguli stricte, m-a trezit din ceata aia mentala in care nici nu-mi dadeam seama ca traiesc de luni bune. M-a facut sa-mi amintesc ce inseamna o conversatie linistita, intelegerea, respectul si sentimentul acela rar in care nu te temi ca orice cuvant poate porni urmatorul conflict. Cu ea, dialogul nu mai este un teren minat, si un spatiu de siguranta in care poti sa spui prostii fara sa fii trimis in fata unui tribunal imaginar al orgoliilor.
Abia atunci am inteles un lucru simplu. O femeie potrivita nu iti umple viata cu zgomot, cu drame si cu teste permanente de loialitate. Iti aduce liniste. Iar cand ai liniste, abia atunci iti dai seama cat de mult zgomot ai acceptat in jur pana atunci, crezand in mod naiv ca asa trebuie sa fie.
Unii cred ca iubirea inseamna fluturi in stomac.
Eu cred ca iubirea adevarata incepe in ziua in care nu mai simti nevoia sa te aperi de omul de langa tine.
Iubirea aduce liniște, dar o liniște care nu te închide într-o colivie, și îți dă aripi. Iubirea adevărată este acel spațiu magic unde o femeie poate fi, în același timp, matură și copilă, zăpăcită și liberă. Este minunat să fii cu cineva care nu vrea să te schimbe, nu te controlează și nu îți cere perfecțiune. Din contră, se uită la nebuniile tale, la dansurile tale improvizate pe muzica ce ție îți place, zâmbește din colțul gurii și gândește: “Aoleu, nebuna asta e a mea!”. Adevăratul refugiu este acolo unde diferențele nu nasc războaie, și zâmbete de acceptare, și unde ești iubit exact pentru ceea ce ești, nu pentru ceea ce vrea un tribunal al orgoliilor să fii.