Oamenii care apasă de trei ori pe butonul semaforului

Oamenii care apasă de trei ori pe butonul semaforului o fac de parcă așa s-ar face verde mai repede.

Mă amuză de fiecare dată când văd faza asta. Nu că ar fi vreo tragedie, ci pentru că butonul ăla spune multe despre noi, nu mai avem răbdare deloc și vrem ca totul să se întâmple acum, pe loc.

Dacă se încarcă o pagină în trei secunde, înjurăm că merge netul prost. Dacă nu ne răspunde cineva la mesaj în două minute, începem cu filmele în cap. Iar dacă sunt doi oameni în fața noastră la casă, deja ni se pare că pierdem viața la coadă.

Trăim cu impresia că, dacă apăsăm mai tare, mai des sau mai nervos pe buton, lumea o să înceapă să se miște după ritmul nostru.

Numai că viața nu merge așa. Unele lucruri au pur și simplu nevoie de timp, o relație, o prietenie, un copil, un copac, o vindecare sau un vis au toate ritmul lor și nu există buton de fast-forward pentru ele.

Și totuși, noi continuăm să ne purtăm ca la semafor: apăsăm din nou, ne enervăm și forțăm nota, de parcă insistența noastră ar putea grăbi ceva ce are propriul timp.

De asta suntem atât de storși de energie: nu că am aștepta prea mult, ci pentru că am uitat complet cum se așteaptă.

Data viitoare când vezi pe cineva că apasă ca disperatul pe butonul de la semafor, nu te apuca să râzi. Omul ăla nici măcar nu încearcă să schimbe culoarea, ci doar trăiește într-o lume care l-a învățat că totul trebuie să vină pe loc.

Iar semaforul, săracul, își vede liniștit de treabă și se face verde exact când îi vine rândul, indiferent de câte ori îl lovești tu cu degetul.