Generatia de spectatori si fericirea regizata din online

Am reusit performanta absurda de a deveni cea mai informata generatie de spectatori din istoria omenirii. Stim exact ce mananca un strain din celalalt capat al lumii la micul dejun, in ce vacante isi consuma economiile fostii colegi de liceu si ce pareri mai au diversi influenceri despre sensul existentei. Ne trezim si ne culcam cu degetul pe ecran, intr-o miscare mecanica de navigare prin fericiri regizate, succese ambalate frumos si momente de o estetica impecabila. Se pare ca am dezvoltat o expertiza globala remarcabila in managementul timpului liber al unor perfecti necunoscuti.

Petrecem ore intregi privind vietile altora si minute prea putine traindu-ne propria viata. Ne consumam energia emotionala invidiind bucati de realitate atent selectionate de altii, in timp ce zilele noastre, alea reale, incarcate cu detalii marunte, cu cafele baute in graba si cu taceri nevalorificate, trec pe langa noi pe modul automat. Am ajuns sa traim prin procura. Preferam sa vedem cum exploreaza altcineva o strada straina decat sa iesim la o plimbare fara telefon pe propriul bulevard, si suntem mai atenti la dramele artificiale din online decat la linistea sau tensiunea din propria camera. Este de-a dreptul inaltator sa analizezi criza existentiala a unui creator de continut, in timp ce propria ta cafea de dimineata se raceste ignorata pe masa din bucatarie.

Aceasta nevoie cronica de a privi peste gardul digital nu este altceva decat o fuga subtila de noi insine. Este mult mai simplu si mai confortabil sa fii un critic pasiv al realitatii altuia decat sa iti asumi efortul de a-ti construi o viata care sa merite traita fara sa fie neaparat fotografiata. In final, ecranele ne promit conectare totala, dar ne lasa complet deconectati de prezent. Timpul curge cu aceeasi viteza indiferent daca esti actorul principal sau doar cel care da apreciere de pe margine, iar adevarata rispa incepe in momentul in care realizezi ca ai fost atat de ocupat sa urmaresti filmul altcuiva, incat ai uitat sa mai scrii scenariul pentru al tau.