Din cand in cand mai apare cate un destept prin comentarii sau prin mesaje private care tine neaparat sa imi explice mie ce ar trebui sa scriu, cum ar trebui sa o fac si mai ales ce subiecte ar trebui sa abordez ca sa fie el multumit. Ba ca sunt prea cinic, ba ca am folosit un cuvant prea dur, ba de ce nu scriu despre chestiuni mai inaltatoare. Sincer, treaba asta ma distreaza de fiecare data. Oamenii astia vin cu un set de instructiuni de acasa si au impresia ca tot internetul trebuie sa se alinieze dupa dorintele lor, de parca as fi angajatul lor la stat si ei imi platesc mie salariul din taxele lor. Se trezesc sefi peste munca altuia fara sa aiba vreo functie reala.
E ca si cum te-ai duce la o carciuma cu specific pescaresc, desi tie iti pute pestele de nu poti sa-l suporti, te asezi tacticos la masa si incepi sa faci scandal sefului de sala ca de ce nu au in meniu pizza sau shaorma cu de toate. Pai daca nu iti place ce se gateste aici, mergi dracului in alta parte, ca e plina strada de restaurante si gasesti sigur ceva pe gustul tau. Nu sta nimeni sa schimbe reteta in bucatarie si sa puna maioneza peste tot doar pentru ca ai nimerit tu gresit usa si esti indispus. N-o sa ne apucam acum sa prajim cartofi doar pentru ca nu suporti tu mirosul de mare.
Internetul e mare si e loc pentru toata lumea, slava Domnului, ai de unde alege. Eu scriu exact asa cum imi vine si cum simt, cu bune si cu rele, pentru oamenii care rezoneaza cu stilul asta mai direct, mai cu venin si fara ocolisuri. Daca vrei texte sterile, pline de invataturi spirituale, politicos corecte si bune de pus in brosurile de la corporatie, ai gresit blogul si ai pierdut trenul. N-am de gand sa ma cenzurez sau sa imi schimb tonul doar ca sa nu provoc insomnii vreunei panselute care s-a trezit ofensata de o parere sau de o ironie mai acida. Nu am timp de pierdut cu menajamente inutile.
Culmea e ca astia care dau sfaturi si lectii de jurnalism pe gratis nu scriu niciodata nimic pe paginile lor. Ei au doar opinii despre cum muncesc altii. Stau la panda si asteapta sa pui un text ca sa iti explice ei cum “se putea spune mai bine”. Daca ai impresia ca stii mai bine cum se face treaba asta si te crezi detinatorul secretului suprem pentru scrisul perfect, ia frumos o tastatura in brate, deschide-ti o pagina, aduna-ti cititorii tai si apuca-te de treaba. Pana atunci insa, pe aici eu dau muzica mai tare, eu aleg subiectele si scriu doar ce am eu chef, cand am chef si cum imi pica mie bine. Cine vrea sa ramana la masa e primit cu drag, cine nu vrea, usa e deschisa in ambele sensuri.
Scrii superb și reușești de fiecare dată să transformi cuvintele în imagini vii. Dincolo de ironie și de tonul direct, se simte o autenticitate rară și un suflet deosebit, pe care doar oamenii care știu să privească dincolo de suprafață îl pot recunoaște. Cei care înțeleg umorul și inteligența din textele tale vor rămâne mereu la masă. Ai toată susținerea și admirația mea pentru tot ceea ce ești și ceea ce creezi!
Great content! Keep up the good work!