Cand m-am apucat de Mounjaro, eram convins ca o sa-mi fie cel mai greu cu mancarea, cu poftele sau cu tinutul regimului sub control. De unde… treaba asta cu alimentatia e pistol cu apa pe langa cum te zapaceste de cap toate schimbarile astea ciudate din corp. Sa vezi ca nu-ti mai e foame e simplu, te uiti la farfurie, nu-ti trebuie si iti vezi de treaba. Dar sa intelegi ce dracu’ se intampla pe dinauntru cu tine e cu totul alta poveste si te pune serios pe ganduri. E destul de melancolic sa vezi cum corpul tau, pe care credeai ca il cunosti perfect dupa atatia ani, devine brusc un teritoriu strain si greu de inteles.
Te trezesti azi cu o stare, maine cu alta, de nu mai stii ce sa crezi. Ba ai energie de muti muntii si zici ca ai baut zece cafele, ba te simti stors de parca te-a calcat trenul si abia iti tarasti picioarele prin casa. Si stai sa te intrebi ca prostul, privind in gol: oare e de la tratament, e de la oboseala acumulata de saptamana trecuta sau pur si simplu am eu o zi mai idioata? Senzatia aia de greata usoara care ba vine, ba pleaca fara nicio logica, felul in care iti simti stomacul blocat ore in sir de parca ai inghitit pietre sau schimbarile astea de dispozitie de la o ora la alta te scot complet din sarite. Practic, nu mai poti sa anticipezi nimic de dimineata pana seara. Privesc cu un regret cald spre zilele cand totul era previzibil si cand nu trebuia sa negociez cu propriul stomac pentru fiecare gura de apa.
Ajungi sa ai discutii intregi in capul tau despre cum functionezi. Analizezi fiecare ameteala usoara, fiecare nod in gat si fiecare tresarire de parca ai fi la facultatea de medicina, desi tu doar ai vuat sa dai jos burta. Organismul o ia complet pe cont propriu si reasaza totul dupa regulile lui, fara sa te intrebe daca iti convine sau daca ai chef de experimente. Nu mai merge ca inainte, cand stiai exact cum reactionezi la efort, la stres sau la o noapte pierduta. Acum, fiecare zi e ca o tombola in care nu stii ce bilet tragi.
Tot ce poti sa faci e sa o lasi mai moale, sa nu mai fortezi lucrurile aiurea si sa te adaptezi din mers la cum are chef corpul tau sa se miste in dimineata aia. Pana la urma, iti dai seama ca nu e vorba doar despre cifrele alea care se schimba pe cantar, si despre cum inveti sa traiesti in fiecare zi cu un organism care s-a resetat complet. Functionezi dupa un manual complet nou, scris intr-o limba pe care incerci si tu sa o descifrezi in fiecare zi, din greseala in greseala.
Cât de bine și de real este scris!
Mulți dintre noi ne luptăm doar cu abținerea de la mâncare și ni se pare greu, dar textul tău arată clar că miza și transformarea sunt mult mai profunde de atât. Ai o voință extraordinară de a naviga prin toate schimbările astea și un talent rar de a povesti totul cu atâta autenticitate. Sunt aici, citind fiecare text și admirându-te la fiecare pas!