Nu te-a pierdut.
Te-a învățat.
La început ai fost atent, prezent, disponibil. Ai răspuns repede, ai înțeles mult, ai acceptat aproape tot.
Și, fără să-ți dai seama, ai setat standardul.
A învățat că nu pleci când lucrurile nu sunt clare.
A învățat că taci când ar trebui să întrebi.
A învățat că rămâi chiar și atunci când începi să simți că nu mai e echilibru.
Și de aici începe partea pe care nu o vezi imediat.
Nu te testează. Nu te provoacă.
Doar reduce, puțin câte puțin, din ce oferea.
Mai rar, mai scurt, mai rece.
Nu brusc. Elegant.
Și tu… te adaptezi.
Pentru că îți spui că e o perioadă, că e obosită, că nu e momentul.
Dar momentul nu mai vine.
Pentru că, în realitate, nu a pierdut nimic.
A câștigat un spațiu în care poate face mai puțin… fără să te piardă.
Leave a Reply