Stăteam liniștit, cafeaua abia turnată, când la masa de lângă mine două “prietene” discutau foarte… deschis.
Una povestea despre a treia, cu un ton de grijă sinceră.
“Știi cum e ea… se atașează repede, nu vede semnele.”
Dădea din cap, ofta, părea implicată.
După 10 minute, telefonul sună.
Pe ecran fix prietena despre care vorbea.
Și dintr-odată vocea se schimbă:
“Iubita mea, unde ești? Hai să ne vedem, mi-e dor de tine!”
Aceeași persoană. Alt ton. Alt rol.
Și m-am întrebat, fără să fiu implicat:
oare la ce masă se spune adevărul?
La cea unde ești analizat… sau la cea unde ești invitat?
M-a pus pe gânduri ce am citit și cred că ai surprins foarte bine realitatea. Adevărul nu era la niciuna dintre mese: la una era judecata, la cealaltă spectacolul. M-a făcut să realizez un lucru: acolo unde sunt ei la masă, se vorbește despre mine, dar acolo unde sunt eu, nu îi cunoaște nimeni pe ei. Integritatea înseamnă să nu schimbi masca în funcție de cine sună pe ecran, ci să rămâi mereu dintr-o singură bucată.
Adevărul nu prea e invitat la nicio masă… și când apare, deranjează.
Mai bine deranjat de adevăr, decât păcălit de un spectacol frumos.