Apare des chestia asta… cine pleaca primul dintr-o relatie e scos automat vinovat, ca e rece, ca nu i-a pasat sau ca s-a plictisit. Lumea arata repede cu degetul spre cel care zice “gata”, de parca cel ramas e singurul care a suferit.
Doar ca de multe ori treaba sta exact invers.
Sa pleci cand inca mai tii la cineva e dracului de greu. Un tip nu pleaca asa, din senin. De obicei exista o perioada lunga in care incearca sa traga de povestea aia, sa vorbeasca si sa faca lucrurile sa mearga. Lasi de la tine, treci peste tot felul de faze si speri ca si din partea cealalta vine ceva.
Faza e cand iti dai seama ca trasul asta e doar din partea ta.
Se vede usor in chestiile banale de zi cu zi, alea mici care adunate te dărâma. Cand vezi ca doar tu pui intrebari despre cum i-a fost ziua, iar celalalt iti raspunde scurt si trece la ale lui. Cand doar tu vii cu idei sa iesiti undeva in weekend, iar raspunsul e mereu un “vedem noi” dat cu jumatate de gura, in timp ce sta pe telefon.
Se vede si in cum va impartiti treburile. Cand doar tu te preocupi sa fie ceva de mancare prin casa, tu sari cand se strica vreo chestie si tot tu iti dai tot programul peste cap doar ca sa prindeti o ora impreuna. În timp ce tu faci eforturi sa creezi spatiu pentru voi doi, celalalt doar bifeaza prezenta.
Sau cand apar discutii si incerci sa rezolvi lucrurile normal, dar te lovesti de un zid. Ba ti se reproseaza ca faci din tantar harmasar, ba celalalt se supara si tace zile intregi, asteptand sa vii tot tu sa-ti ceri scuze doar ca sa fie liniste in casa. Ajungi sa stai cu frica in san la tine in locuinta. Iti cantaresti fiecare vorba si taci din gura de frica sa nu te trezesti iar cu trei zile de tacere si mofturi, inghitindu-ti supararile singur in bucatarie la trei dimineata.
Te prinzi repede si din felul in care esti tratat cand ti-e greu. Daca ai o zi proasta la munca sau esti rupt de oboseala, in loc de un sprijin sau o vorbă caldă, te trezesti cu un oftat iritat si cu comentarii ca iar esti morocanos. Vezi ca tu esti mereu acolo cand celalalt are nevoie, dar cand e randul tau sa fii sustinut, esti de fapt complet singur.
Ajungi intr-un punct in care te prinzi ca nu poti sa tii o relatie pe picioare de unul singur, oricat de mult ai tine la omul ala.
Atunci apare decizia aia grea de a pleca.
Un barbat nu pleaca fiindca n-ar mai simti nimic sau ca a gasit alta varianta. Pleaca pentru ca a inteles ca se consuma degeaba, iar sa ramana acolo inseamna doar sa se obisnuiasca sa primeasca tot mai putin dintr-o relatie care trebuia sa fie in doi.
Este un text adevărat, dar adevărul lui nu are gen. Este o haină care se potrivește la fel de bine și unui bărbat, dar și unei femei.
Dacă ar fi să privim din perspectiva unei femei, povestea devine adesea și mai grea. Noi, femeile, suntem uneori educate să ducem prea mult. Să înghițim tăceri, să răbdăm, să lăsăm de la noi, crezând că asta înseamnă să iubești. Ajungi să taci atât de mult și să bifezi atât de multe compromisuri, încât într-o zi te trezești și realizezi că te-ai pierdut pe tine. Că nu mai ai identitate în acea relație și că ești complet singură, deși în casă sunteți doi.
Ai dreptate, cel care zice primul “gata” este automat scos vinovat. Lumea judecă actul plecării, dar nimeni nu are curiozitatea sau răbdarea să asculte ce a fost înainte de acel pas. Nimeni nu vede lunile sau anii de singurătate în doi care au precedat acea zi.
Dar există un detaliu important pe care viața ni-l arată des: oamenii care pleacă după ce au epuizat toate resursele de răbdare, pleacă în liniște. Ei nu mai simt nevoia să argumenteze, să țipe sau să arunce cu noroi. Au închis o ușă, au ales să-și salveze demnitatea și au căutat o pace pe care în relație nu o mai găseau. Paradoxal, tocmai cel care rămâne și care refuza comunicarea înainte devine cel mai zgomotos, fiind singurul care simte nevoia să atace.
Până la urmă, indiferent că este vorba despre el sau despre ea, când nu mai ești văzut, auzit și simțit, să pleci devine singura formă de respect care ți-a mai rămas. Nu pleci pentru că nu ai iubit, pleci pentru că ai obosit să fii singurul care iubește pentru doi.