E o senzatie ciudata si rece cand vezi cum un amarat de ecran de telefon ajunge sa cantareasca mai greu intr-o casa decat tot ce ai cladit cu femeia de langa tine.
La inceput nici nu iei in seama. Venea spre mine, imi lua telefonul de pe masa fara nicio jena, se uita la notificari, ma intreba cine e tipa care a dat like la o postare veche sau ce-a vrut vreun coleg de munca de mi-a scris dupa program. O lasam in pace. Nu tresaream, nu trageam telefonul inapoi si nu ma schimbam la fata, pentru ca n-aveam nimic de ascuns si niciun chef de scenarii paralele.
Numai ca, in timp, aerul din casa a inceput sa se schimbe.
Am observat reflexul ala scurt, din zbor, cum ma ridicam de pe canapea sau treceam pe langa masa din bucatarie, mana ei aluneca automat peste ecranul aprins si il intorcea cu fata in jos. O miscare atat de rapida si de fireasca, de parca asa era programata sa faca. Daca o intrebam calm ce s-a intamplat, imi trantea repede o scuza, ca asa s-a obisnuit sa-l puna, sa nu-i bata lumina in ochi sau sa nu se zgarie sticla.
Apoi au inceput sa se lege toate piesele. Telefonul pe care inainte il uita aruncat prin toata casa nu mai statea nicio secunda singur. Mergea cu ea la baie, la dus, pana la usa cand venea curierul sau pe balcon cand uda florile. Sunetul a trecut pe mut, notificarile nu mai aratau numele celui care trimite mesajul, iar daca indrazneam sa-i spun ca simt o raceala intre noi, sarea direct cu atacul clasic, ca am devenit paranoic, ca n-am incredere si ca nu-i respect spatiul personal.
Aici nu mai e vorba de nicio intimitate feminina si de niciun drept firesc la liniste. E doar frica aia murdara a omului care a invatat sa minta atat de des incat e convins ca toata lumea din jur face aceleasi magarii ca el. Cine ascunde lucruri traieste mereu cu spaima ca va fi prins si cauta cu disperare sa-ti controleze tie fiecare pas, doar ca sa se asigure ca nu pierde terenul de sub picioare.
E cumplit de obositor ca barbat sa ajungi sa traiesti in propria casa ca la un post de paza. Sa auzi noaptea cum vibreaza infundat un aparat sub perna si sa simti cum toata linistea si increderea se duc pe apa sambetei, zi dupa zi.
Cand ajungi sa tanjesti dupa parole sau sa stai la panda sa vezi cine ii scrie, relatia e oricum terminata. Respectul si linistea nu sunt lucruri pe care le pazesti cu forta. Ele exista doar atata timp cat femeia de langa tine are toata libertatea din lume si alege, in fiecare zi si fara sa fie pazita, sa fie corecta cu tine.
Leave a Reply