Vineri seara, ora opt, masa de doi de la geam. Eu la camasa calcata proaspat, ea cu un aer de parca tocmai fusese rapita de acasa si adusa acolo cu forta. Comandam doua pahare de vin, ma asez la unghiul perfect si scot artileria grea de conversatie. O intreb de job. “Da”, zice. O intreb daca ii place muzica live. “Nu”. Incerc sa o dau pe calatorii, ca deh, toata lumea calatoreste pe instagram. “Poate”. Dupa douazeci de minute de transpirat si cautat subiecte prin creier, ma simteam ca la un show din ala ciudat de la televizor unde eu eram concurentul, iar ea era juriul care trebuia sa ghiceasca daca merita sa deschida gura. Ne place sa iesim la intalniri doar ca sa avem pe cine sa picam la examene imaginare.
Te ia o oboseala cumplita. In loc sa stai la o vorba ca oamenii, te trezesti ca tii un monolog de unul singur. Bagi o gluma, mai scoti o amintire din copilarie, te apuci sa povestesti toate tampeniile doar-doar s-o activa si ea sa lege doua vorbe. Dar degeaba. Ea sta acolo, se uita la tine ca la un spectacol de teatru ieftin si asteapta sa pui tu urmatoarea fisa. La un moment dat nici nu mai stii ce sa mai zici, incepi sa numeri bulele din apa minerala si te gandesti serios daca nu cumva are o aplicatie pe telefon cu zece raspunsuri fixe pe care le da la intamplare. Trantesti paharul pe masa si astepti nota doar ca sa scapi de penibilul ala din aer.
Te umfla rasul cand le vezi cum incurca lipsa asta de chef cu fita de fata greu de prins sau cu vreun mister inventat. Sa ai pretentii e una, dar sa o arzi ca o statuie in timp ce ala din fata ta transpira sa te distreze, asta inseamna ca n-ai niciun chef ori te crezi prea importanta. Daca tot ai iesit din casa la o intalnire, macar pune si tu osul la discutie, nu-l lasi pe celalalt sa faca pe clovnul doar ca sa nu fie o atmosfera penibila la masa.
Cu timpul, inveti sa nu iti mai bati capul. Cand vezi ca dupa primele zece minute raspunsurile sunt tot la nivel de interogatoriu la politie, te opresti dracului din pus intrebari. Iti bei paharul linistit si lasi sa se astearna tacerea aia groasa. O iesire in oras e ca sa vezi daca ai cu cine sa bei un pahar, nu sa faci pe prezentatorul TV pentru oameni care au uitat cum se deschide gura.
Leave a Reply