Ati observat ca exista unii oameni care au o capacitate enervanta de a turui ore in sir fara sa zica vreo chestie cu sens? Te asezi cu ei la o cafea sau la o bere si ii lasi sa vorbeasca, fiindca oricum e imposibil sa prinzi vreun moment in care sa bagi si tu o vorba. Iti povestesc toate maruntisurile posibile, trec de la una la alta cu o viteza uimitoare si lasa impresia ca sunt super deschisi si pusi pe socializare. Numai ca, dupa doua ore in care te-au zapacit de cap cu o gramada de detalii inutile despre chestii care nu intereseaza pe nimeni, se lasa un pic linistea si iti dai seama ca de fapt nu ai aflat absolut nimic nou despre ei. Se pare ca procesul de comunicare urbana a evoluat pana in punctul in care emisia a sters complet din soft functia de receptie.
Toata logoreea asta e pusa special ca sa nu te lase sa te apropii pe bune. Oamenii astia vorbesc intruna doar ca sa-si ascunda emotiile sau problemele dupa munti de vorbe goale. Te tin la distanta prin zgomot, sa fie siguri ca nu le vezi nicio slabiciune. Si ce e mai enervant e ca, in toata avalansa aia de cuvinte, iti dai seama ca pe ei oricum nu-i intereseaza absolut nimic despre tine. N-au avut nicio secunda curiozitatea sa puna o intrebare sau sa asculte macar cand incercai si tu sa zici ceva. Strategia de a folosi un baraj acustic neintrerupt pe post de scut de protectie impotriva intrebarilor personale este de o eficienta absolut brici.
Cand te ridici de la masa esti mai rupt decat erai inainte si ramai cu draci ca ai pierdut timpul degeaba. Iti dai seama ca toata agitatia aia n-a lasat absolut nimic in urma. Relatia voastra e exact in acelasi punct ca inainte sa va asezati la masa, doar ca tu ai plecat cu o durere de cap de toata frumusetea. Este cu adevarat reconfortant sa vezi cum o iesire in oras se poate transforma intr-un serviciu gratuit de suport tehnic pentru egoul altuia.
Cu timpul, incepi sa pui mult mai mult pret pe oamenii cu care poti sa ai o discutie normala, d-aia in care poti sa si taci fara sa fie ciudat, fara sa stai sa numeri cate vorbe scuipa ala pe minut. Daca tot ce poti sa oferi e un monolog din asta obositor ca sa treaca timpul mai repede, mai bine stai acasa si vorbesti singur in oglinda, pe principiul ca oricum comisia de audit a conversatiilor reusite nu elibereaza avize pentru intalniri in care unul vorbeste si celalalt plateste doar ca sa aiba pe post de martor ocular.
Leave a Reply