Daca s-ar lua curent de la datul din clanta, femeile astea ar tine un combinat intreg in functiune si tot le-ar mai ramane energie de dat la export.
N-au nevoie de televizor, de ziare sau de internet. Ele sunt ziarul de scandal, editie de dimineata si de seara.
Stiu dinainte sa se intample cine se desparte, de ce si-a bagat divort cutare, cat a dat vecinul de la trei pe masina adusa de afara si cine s-a mai ingrasat zece kile de la sarbatori incoace. Daca le intrebi de unde au scos-o, nu stiu sa-ti zica clar, dar au o privire de parca au asistat personal la toata treaba.
Totul porneste de la o chestie de nimic. Se intalnesc doua la magazin sau isi toarna o cafea pe balcon si una scapa vorba “Auzi, da’ tu ai auzit ceva de aia?”. Atat ii trebuie. S-a declansat avalansa.
La prima mana era doar o presupunere, ca a vazut-o cineva trantind o portiera. Dupa ce mai da un telefon pe la o verisoara, faza devine “sigur s-au batut in casa”. Pana la amiaza, cand povestea ajunge la a treia gura, e deja caz penal cu politie, amantlacuri si bagaje aruncate de la etaj. N-a fost nimeni martor, habar n-au ce s-a petrecut acolo, dar verdictul e batut in cuie. Nu mai intorci discutia nici cu acte doveditoare.
Si treaba asta merge non-stop. Au o cartoteca in cap de zici ca-s de la securitate, stiu la ce ora s-a stins lumina peste drum, cine cu cine s-a imprietenit pe net, de ce n-a mai iesit aia mica la poarta si de unde dracu are bani familia de pe colt de-si renoveaza gardul.
Iar partea care ma face mereu sa rad amar e ipocrizia aia sfanta cu care dau drumul la balamuc. Se uita smerit in jur, coboara glasul ca la biserica si-ti baga faimoasa pastila “Eu nu ma bag in viata nimanui, maica, stii bine ca urasc barfa, dar…”.
Si dupa “dar”-ul ala iti toaca marunt toata familia pana la stra-bunic. Iti inventariaza veniturile, iti analizeaza hainele de pe sarma si la final iti pune si o eticheta de om terminat, ca doar e experta in suflete.
Toata obsesia asta vine dintr-o viata goala ca o oala sparta. Cand n-ai un hobby al tau, cand intre tine si barbatul tau e o liniste de mormant si cand nu te mai bucura nimic din ograda ta, te apuci si scormonesti in curtea vecinului. Sa gasesti o mizerie acolo, sa vezi ca si la el ploua prin tavan, doar ca sa respiri usurata ca nu esti singura ingropata in necazuri.
Isi pierd jumatate de zi analizand ce ciorba a fiert aia de la etajul doi si cine i-a trecut pragul, dar daca intri la ele in bucatarie miroase a rece si a plictiseala crunta. E usor sa tii reflectoarele puse pe viata satului, dar e mult mai greu sa stai tu cu tine cinci minute si sa recunosti ca ti s-a stins focul in propria soba.
Leave a Reply