De ce confundam increderea in sine cu aroganta?
Doza de dimineata

De ce confundam increderea in sine cu aroganta?

scris de Marius · 11 October 2026 · nicio șoaptă

Ai observat ce repede sare lumea de cur in sus cand da peste un om care vorbeste linistit, stie ce vrea si nu se indoaie dupa cum bate vantul la masa? Imediat ii pun stampila in frunte “Auzi la el, ce arogant e! Ce figuri are in cap, parca a inventat el roata la caruta!”.

La noi parca s-a impamantenit ideea asta tampita ca un om de treaba trebuie sa fie neaparat un caraghios care-si cere scuze ca respira acelasi aer cu tine. Sa mearga pe varfuri, sa ceara voie inainte sa deschida gura, sa zica “sarut mana” la orice marlanie si sa dea din cap ca un catel de plus din parbriz, doar-doar nu s-o supara vreunul de la masa. Daca sari cand fluiera ei, daca renunti la timpul tau si daca alergi duminica pe ploaie sa le cari mobila cand ei stau si beau bere, esti baiat bun, esti de-al nostru.

Dar fa o data figura si opreste-te din alergat.

Te suna un prieten de-al tau joi seara, cand abia ai ajuns rupt de la munca, si te ia pe sus ca trebuie sa mergi cu el sambata dimineata la tara sa incarce niste lemne intr-o duba. Tu te uiti la calendar, stii ca nu mai poti de spate si ca abia asteptai ziua aia sa stai dracului pe canapea, si-i zici direct, fara ocolisuri:

“Auzi, nu pot sa vin sambata, am alte treburi de rezolvat”.

Atat. Fara sa inventezi ca ti-a murit o matusa prin provincie, fara sa zici ca te doare o masea si fara sa bagi trei minciuni gogonate ca sa te simti acoperit.

Sa vezi atunci cum se schimba aerul in secunda doi. Ramane ala cu telefonul la ureche de parca i-a picat curentul in toata casa “Cum adica nu poti, ma? Ce alte treburi, ai ceva mai important decat treaba mea?”. Daca te tii tare si nu incepi sa te scuzi ca un copil prins la furat cirese, s-a terminat cu toata prietenia pe luna aia. Esti direct boierit, ti s-au urcat fitele la cap, ai uitat de unde ai plecat si te crezi mai destept decat toata lumea din cartier.

In realitate, nu-i doare nicio aroganta. Ce aroganta sa fie cand omul a vorbit la telefon pe un ton normal si n-a jignit pe nimeni? Ii arde la lingurica faptul ca s-a rupt sforicica de care trageau ei pana acum. Se invatasera sa te miste dintr-o apasare pe butonul de vinovatie, sa te faca sa te simti prost pentru orice refuz, si cand vad ca ai pus piciorul in prag si nu te mai clatini, li se da peste cap tot filmul.

Normal ca sunt si marlani pe lumea asta care incurca taria de caracter cu nesimtirea curata. Specimene care cred ca daca vorbesc peste tine, trantesc usile si arunca jigniri pe unde apuca, inseamna ca sunt mari personalitati puternice. Dar acolo se vede de la o posta ca e doar spoiala de cartier, un tupeu ieftin bagat la inaintare de niste oameni care tremura pe dinauntru de frica sa nu vada ceilalti cat sunt de goi.

Un om care e asezat si-si stie valoarea n-are nevoie sa ridice vocea si nici nu-ti tine prelegeri despre viata. Nu se bate cu caramida in piept la birturi si nu-ti baga mana in gat ca sa-i dai lui dreptate. Isi zice parerea scurt, te lasa si pe tine sa-ti spui bucata si, daca nu va potriviti la socoteli, isi strange sculele si-si vede de viata lui, fara sa lase venin in urma.

Asa ca data viitoare cand vezi ca-ti sare tandara doar fiindca cineva de langa tine nu mai vrea sa joace dupa regulile tale si-ti zice un refuz curat in fata, nu te mai grabi sa-l faci arogant. Mai bine uita-te putin in oglinda si recunoaste cinstit ca esti doar ofticat ca ai ramas fara omul care-ti facea toate poftele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *