Disponibilitate selectivă

​”Nu sunt pregătită pentru o relație.”
Sună matur. Sună asumat. Aproape respectabil.
Și, într-un fel, este adevărat.
Nu este pregătită… dar nu pentru o relație în general.
Nu pentru una cu el.
Pentru că oamenii nu stau pe loc când apare ceva ce își doresc cu adevărat.
Nu mai au nevoie de timp. Nu mai cer spațiu. Nu mai explică atât.
Se implică.
Fără planuri.
Fără pauze calculate.
Fără “poate mai târziu”.
Când apare persoana potrivită pentru ei, devin brusc… disponibili.
Au timp.
Au energie.
Au claritate.
Și atunci își dă seama că problema nu a fost niciodată “momentul”.
A fost alegerea.
El a fost varianta în care lucrurile puteau rămâne relaxate.
Fără responsabilitate. Fără asumare.
Destul cât să fie plăcut.
Nu suficient cât să devină real.
Și partea interesantă?
Nu îl minte.
Nu spune că îl vrea.
Dar nici nu spune clar că nu îl vrea.
Lasă lucrurile într-o zonă în care el alege să rămână.
Pentru că speră că se schimbă.
Că “se mai gândește”.
Că poate, la un moment dat, o să fie pregătită.
Doar că nu despre pregătire este vorba.
Este despre cine merită efortul.
Și, oricât ar vrea să o întoarcă, răspunsul este simplu:
dacă ar fi vrut cu el,
nu ar fi avut nevoie de timp ca să-și dea seama.
​El cum o vede?
Este despre moment… sau despre persoană?