Am auzit-o vorbind despre o prietenă. “Nu înțeleg de ce acceptă așa ceva”, spune ea, cu o ușoară superioritate în voce. Era sigură pe ea.
Avea argumente. Avea poziție. Totul suna corect. Până când telefonul a vibrat. S-a uitat la ecran, a zâmbit scurt și a răspuns. Tonul s-a schimbat instant. “Știu că nu e ok, dar…” începe ea, mai jos, mai atent. Și, dintr-odată, lucrurile nu mai erau atât de simple. Nu mai era vorba de principii.
Era vorba de situație. Și situațiile, se pare, vin cu reguli diferite. Nu era că nu înțelegea.
Înțelegea foarte bine. Doar că, uneori, este mai ușor să vezi clar la alții si să fii… flexibil cu tine.
Așa e. Și eu dădeam sfaturi pe care nu le puteam urma, dar perspectiva mi s-a schimbat între timp. Acum nu mai folosesc cuvinte doar de dragul de a vorbi; am învățat că au putere doar dacă înseamnă ceva.