Nu s-au despartit fiindca s-a stins focul peste noapte si nici ca a aparut altcineva intre ei. Pur si simplu au ajuns sa vorbeasca limbi straine in aceeasi casa, pana cand n-a mai ramas decat un perete gros de ciuda intre ei.
Ea avea nevoie sa fie ascultata. Nu cerea solutii de inginerie si nici sa-i dea el dreptate orbeste. Voia doar sa stie ca supararea ei are greutate, ca poate sa descarce ce are pe suflet dupa o zi proasta fara sa auda imediat lectii de viata, replici scurte sau rezolvari repezite aruncate peste umar.
El avea nevoie de respect. Ca barbat, cand vii rupt de la munca, nu vrei sa fii luat la bani marunti la usa, judecat pentru fiecare fleac, luat peste picior sau facut sa te simti ca orice ai aduce la masa e prea putin.
Si de aici a pornit scurtcircuitul. Cand ea zicea cu lacrimi in ochi “nu ma asculti deloc”, el nu auzea o femeie trista, ci auzea o acuza directa “esti un incompetent, nu esti in stare sa ma faci fericita”. Cand el zicea cu dintii stransi “lasa-ma in pace, ai putin respect”, ea auzea altceva “nu dau doi bani pe tine si pe sentimentele tale”.
Fiecare a tras obloanele si a pus mana pe sabie. Ea ridica tonul si mai tare fiindca avea impresia ca vorbeste cu un perete de piatra. El se inchidea complet in el, tacea ca un mormant sau iesea pe usa, stiind ca orice cuvant scos la nervi o sa-i fie intors impotriva lui peste trei zile.
Cu cat ea tragea de el sa vorbeasca, cu atat el simtea ca i se pune streangul de gat. Cu cat el tacea mai adanc, cu atat ea se convingea ca nu-i mai pasa de ea.
Au aparut vorbele alea otravite care taie carnea fara sa lase sange “tu niciodata nu faci”, “tu intotdeauna ma iei de sus”, “esti un nesimtit”, “esti o isterica”. S-au transformat din doi oameni care se strangeau in brate in doi procurori care-si tin evidenta greselilor pe ultimii cinci ani.
Nicio casnicie nu crapa dintr-o data, la un singur scandal mare. Se macina marunt, zi de zi, in sute de cafele baute cu ciuda, in priviri intoarse spre geam si in seri in care dormi pe marginea patului, la un milimetru de cadere, numai sa nu te atingi de celalalt.
Ea a ramas flamanda dupa o vorba calda si intelegere, el a ramas uscat de respect si calcat pe orgoliu. Si-n loc sa se uite unul in ochii celuilalt si sa lase armele jos, s-au luat la intrecere sa vada care e mai ranit si cine a indurat mai mult.
Iubirea n-a murit de batranete in casa aia; pur si simplu s-a sufocat de atata galceava si incapatanare proasta, pana cand n-a mai ramas nimic de salvat decat niste orgolii intepenite intr-o casa pustie.
Leave a Reply