Bai, daca vrei sa vezi ce le poate pielea oamenilor, nu-ti trebuie carti de psihologie si nici stirile de la ora cinci. Te duci frumos vineri pe la sase intr-un supermarket si stai zece minute pe un culoar, ca n-ai nevoie de mai mult. In jumatate de ora vezi tot ce are orasul asta mai bun si mai prost adunat la un loc. Ne place uneori sa facem pe civilizatii pe internet, dar ne dam arama pe fata imediat ce prindem un carucior in mana.
Primul care iti sare in ochi e mereu tipul ala care blocheaza tot culoarul cu caruciorul pus de-a curmezisul. Omul e pe planeta lui, citeste eticheta la o conserva de fasole de parca-i cine stie ce roman si nu-l intereseaza ca in spatele lui s-a strans deja lume. Langa el e varianta mai foamea, ala care trece pe la raionul de fructe, baga doi struguri in gura direct din ladita, scuipa samburii pe jos si-si vede de drum de parca e la el in curte. Sa nu mai zic de aia mai inventivi care incearca sa schimbe etichetele la cantar, sperand ca nu-i vede nimeni cand pun pret de cartofi la muschiuletul de porc. Imping caruciorul peste picioarele tale fara un scuze si se uita urat de parca tu le-ai incurcat drumul spre casa.
Si exact cand simti ca iti sare mustarul si ca iti vine sa lași caruciorul in mijlocul magazinului si sa pleci acasa, dai peste cate o faza care te mai linisteste un pic. Esti la coada la casa cu o singura bere sau un pachet de cafea, iar tipul din fata ta, cu caruciorul plin de baxuri de apa, se intoarce si-ti zice scurt, “Treci in fata, frate, ca ai doar o chestie”. Fara sa-l rogi, fara sa te milogesti.
La casa se da de fapt tot examenul. Acolo vezi exact cine are rabdare, cine-i nesimtitul care se baga pe la colturi si cine mai stie sa zica un mersi fetei de la marcat. N-ai nevoie de mare filozofie, e de ajuns sa te uiti cum face lumea cand e inghesuiala la fasole.
Leave a Reply