Cine a hotarat ca luni incepe saptamana? As vrea doar sa discutam. Atat. Fara tipete, fara scene dramatice si fara resentimente inutile. Doar o discutie pasnica, asezati la o masa, fata in fata cu geniul birocratiei istorice care a considerat ca cea mai buna metoda de a structura existenta umana este sa tranteasca cea mai deprimanta zi exact la inceputul sirului. Aceasta organizare rigida pare o pedeapsa colectiva aplicata intregii omeniri, un algoritm defectuos pe care il acceptam fara sa ne punem intrebari.
Ar fi interesant de aflat ce era in mintea celor care au stabilit acest calendar. Probabil erau niste oameni extrem de matinali, din aceia care se trezesc la ora cinci fara alarma, fac sport si beau shake-uri verzi in timp ce isi planifica succesul pe urmatorii zece ani. Doar o minte complet imuna la farmecul unei duminici lenese putea decide ca tranzitia de la libertate la realitatea cruda a biroului trebuie sa se faca brusc, intr-o dimineata cenusie de luni, cand pana si cafeaua pare sa aiba un gust usor mai amar decat de obicei. Ne incepem saptamana cu umerii deja lasati, striviti de o lista de sarcini urgente care puteau foarte bine sa mai astepte.
Daca saptamana ar incepe, sa zicem, intr-o joi, perspectiva s-ar schimba complet. Ai intra in ritm cu gandul ca weekendul este deja dupa colt, moralul colectiv ar fi la cote ridicate si nimeni nu ar mai privi drumul spre munca ca pe un convoi de condamnati. Insa am mostenit acest sistem rigid si il perpetuam fara sa cracnim, acceptand ca prima zi a saptamanii sa fie cea in care se primesc cele mai multe e-mailuri urgente, se organizeaza cele mai lungi sedinte si se fac cele mai multe promisiuni desarte despre cum, de data asta, ne vom organiza timpul mult mai bine. Toata lumea stie ca luni este doar o rampa de lansare pentru oboseala, si continuam sa ne urcam in ea in fiecare saptamana, mimand un entuziasm pe care nu il are nimeni inainte de ora pranzului.
Leave a Reply