Nu suferi pentru persoana în sine.
Suferi pentru ce ai proiectat peste ea.
Pentru cum părea la început.
Pentru cum ai completat golurile.
Realitatea e mai simplă.
Nu e cine ai crezut.
Dar e mai greu de acceptat, pentru că înseamnă să recunoști că ai investit într-o idee, nu într-un om.
Și asta doare mai mult decât pierderea lui.