Toată lumea are cunoștințe din astea. Te întâlnești întâmplător prin oraș, schimbi două vorbe și apare replica clasică: “Auzi, chiar trebuie să ieșim la o cafea într-o zi, vorbim pe WhatsApp!”. Amândoi dați din cap cu zâmbetul pe buze și știți foarte bine că nu se va întâmpla nimic. Ne place la nebunie să aruncăm invitații de politețe, doar ca să nu recunoaștem că n-avem niciun chef de fapt.
Trece un an sau doi și nu vă mai vedeți niciodată.
Miza e simplă, viața de adult te dărâmă. După muncă, treburi prin casă și oboseală adunată, timpul devine scurt. Când ai de ales între canapea și pierdut două ore cu cineva cu care n-ai mai vorbit de trei ani, alegi canapeaua.
Cine vrea cu adevărat să se vadă nu lasă lucrurile în aer cu “ne auzim noi”. Vine direct cu o zi clară, “Ce faci joi la 7?”. Dacă o dă cotită de cinci ori cu “sunt super ocupat”, nu e lipsă de timp, e lipsă de interes.
Nu poți păstra legătura cu toți oamenii din trecut. E mai sănătos să lăsăm vrăjelile astea amabile deoparte și să acceptăm că drumurile s-au despărțit.
Leave a Reply