Auzim des placa asta după ce se rupe o treabă “Era omul potrivit, dar ne-am prins într-un moment nepotrivit.”
Uneori chiar așa o fi. De cele mai multe ori, însă, e doar o scuză împachetată frumos ca să nu recunoști că pur și simplu n-a mers. E mult mai comod să dai vina pe timp sau pe ghinion decât să accepți că doi oameni n-au fost în stare, n-au vrut sau n-au tras suficient să țină lucrurile pe linia de plutire.
Totuși, chestia cu sincronizarea proastă există. Poți să dai peste cineva mișto exact când ai viața vraiște. Fie abia ai ieșit dintr-o relație nasoală și ești plin de draci și neîncredere, fie ești brambura și nu știi pe unde să scoți cămașa. Tu poate cauți doar să respiri și să fii lăsat în pace, iar celălalt vrea planuri pe termen lung, familie și siguranță. Vă înțelegeți bine, râdeți, vă atrageți, poate chiar se lasă cu sentimente, dar nu se leagă nimic pe bune. Nu pentru că e cineva ticălos, ci fiindcă sunteți în filme total diferite.
Aici e capcana. Când sentimentul e pe masă, dar niciunul nu mișcă un deget să facă lucrurile să meargă, n-are treabă timpul. E vorba doar de nepăsare sau comoditate. Dacă unul o ține langa cu “nu-s pregătit” sau “vedem noi mai încolo” și te ține agățat pe bară, nu momentul e prost. Pur și simplu nu-i pasă atât de mult. Când vrei cu adevărat un om lângă tine, găsești tu o cale, chiar dacă nu-i tocmai comod sau ușor.
Ne mai place și să băgăm placa asta din nostalgie, să mai lustruim amintirile cu foști. “Mamă, dacă o cunoșteam acum cinci ani…” sau “dacă eram mai copt la cap atunci…”. Realitatea e că nu trăiești cu “dacă”. Omul cu care ai de-a face e ăla din fața ta, de azi, nu vreo variantă ideală din trecut sau din viitor.
Sigur, mai sunt cazuri rare în care oamenii se mai coc, își rezolvă problemele și se reîntâlnesc după ani, când văd altfel viața. Dar până la excepții, treaba e mult mai simplă.
Omul potrivit nu e doar ăla cu care simți fluturi în stomac. E ăla cu care poți să tragi la aceeași căruță în prezent, fără să fie nevoie să tragi de el cu forța sau să-i cerșești atenția. Dacă trebuie să te dai peste cap doar ca să-i demonstrezi că meriți, înseamnă că nu-i omul potrivit, indiferent de ceas sau an.
Textul tău e ca o cafea tare de dimineață, te trezește la realitate instant.
Totuși, cred că ecuația timpului are o nuanță și mai profundă. Viața mi-a demonstrat că omul potrivit nu apare niciodată la momentul potrivit dacă tu nu ești pregătit pentru el.
Omul potrivit vine atunci când tu devii omul potrivit pentru tine însuți. Vine când îți înveți lecțiile, când te vindeci și când ești cu adevărat bine în liniștea ta. Când suntem conduși de frică, devenim orbi.
Putem trece pe lângă șansa vieții noastre doar pentru că ne-a lipsit curajul de a risca sau de a deschide ochii.
Sincronizarea nu este doar despre ceas, este despre disponibilitatea sufletului de a primi. Când ești deschis și liniștit, momentul devine perfect.