Habar n-am cand naiba a trecut si anul asta. N-a batut niciun clopot, n-a venit nimeni sa lipeasca vreun afis pe usa blocului ca gata, s-a terminat cu caldura si strangeti umbrelele.
Ieri ieseam din scara doar in tricou si bermude, ma urcam in caruta incinsa si dadeam drumul la aer sa ma racoresc. Stateai seara pe balcon pana pe la 22-23 fara sa te stranga carnea pe tine, ascultai galagia de pe strada, copiii batand mingea printre masini si oamenii stand la o vorba pe la banci. Ziua parea ca nu se mai termina.
Azi dimineata am deschis usa sa fac ceva treaba in garaj, tot asa, luata din inertie, cu un tricou subtire pe mine. Si cand am pus piciorul pe treptele de la intrare, m-a taiat un aer jilav direct peste ceafa.
M-am oprit pe loc ca boul. Nu era ger, nu ningea, dar te ciupea putin de brate, asa, cu nesimtire. Mi-am strans mainile la piept si primul gand a fost sa fac stanga-mprejur pe scari, sa urc repede inapoi pana la etj. trei si sa trag o gecuta pe mine.
In secunda aia mi-a picat fisa, gata, s-a dus dracului toata vara.
Te uiti pe strada si toate par la fel, copacii sunt inca plini de frunze verzi, la chioscul de ziare nenea ala isi aranjeaza marfa pe tejghea, masinile stau bara la bara la semafor si lumea injura grabita in trafic. Dar lumina e alta, e chioara, galbejita, zici ca soarele se screme sa mai incalzeasca asfaltul si nu-i mai iese deloc.
M-am intors in casa, am cautat prin sifonier hanoracul ala mai gros pe care nu-l mai vazusem din primavara si l-am tras pe cap. Mirosea a dulap a naftalina…
Si te apuca o ciuda din aia proasta pe tine. Toata vara ai umblat bezmetic, ai tras de munca, te-ai plans ba ca e prea cald si nu se poate respira de zapuseala, ba ca e traficul blocat, ba ca te topesti pe picioare. Mereu cu gandul ca lasa, avem timp, abia a inceput luna, mai bem o bere rece pe terasa si saptamana viitoare. Si uite ca a venit o dimineata rece, cetoasa, si te-a prins nepregatit, tremurand ca un caine ud pe trotuar.
Nu s-a schimbat lumea peste noapte. Caldura s-a scurs incet, pe furis, in timp ce noi stateam cu ochii beliti in ecrane sau ne certam pe prostii. Doar ca abia cand te ia fiorul pe sira spinarii si cauti sosetele groase prin sertare iti dai seama ca ai mai pierdut un an printre degete si ca vine iarna sa te incuie iar in casa.
Citeam și mă gândeam cât de adevărat este… Anul ăsta a trecut extrem de repede, nici nu știi când s-a scurs timpul din ianuarie și până acum, în septembrie. Realizezi cu adevărat asta abia când vezi copiii întorcându-se la școală și toată zarva care se produce dimineața în trafic.
Frigul ăsta de afară și textul tău m-au dus cu gândul la faptul că mai sunt doar câteva luni și gata, se încheie anul. Și m-am întrebat: eu ce am realizat în anul ăsta? Ce am făcut pentru alții? Am reușit să aduc un zâmbet acolo unde nu era, să fac măcar un bine sau să schimb ziua unei singure persoane?
Suntem atât de prinși cu treburile noastre, încât uităm să ne punem întrebările astea.
Îți mulțumesc pentru textul ăsta. Dacă mi-a trezit stările astea, înseamnă că mai am timp. Mai sunt câteva luni din an și încă mai am timp să fac ceva bun pentru măcar un singur om, să las urme frumoase în spatele meu.