Ma amuza uneori cum unele colege, desi sunt maritate si posteaza zilnic despre familie, isi dau coate intre ele imediat ce apare tipul nou de la marketing. E o comedie totala sa te uiti la diferenta dintre ce pun pe net si ce fac de fapt la birou. Pe net sunt toate profesoare de morala. Dau citate adanci despre demnitate, respect, familie si cum arata o femeie adevarata, de zici ca au facut direct scoala de maici. Se pare ca standardele inalte de moralitate digitala au o tura de functionare destul de scurta, mai exact pana cand departamentul de Resurse Umane aproba o noua angajare masculina.
Din momentul ala, discursurile despre principii dispar instantaneu, iar atentia pe care o condamnau cu spume la gura la altele devine exact ceea ce cauta ele cu disperare. Si gata, incep privirile alea lungi pe sub sprancene, zambete aiurea cand dau ochii cu el la aparatul de cafea si se vede de la o posta ca-s fierte, oricat ar juca ele teatru ieftin ca vorbesc doar despre fisele de post si rapoartele lunare. Este absolut fascinant cum un simplu zambet pe hol de la noul coleg poate anula instantaneu zece ani de postari pioase despre valorile traditionale ale caminului.
Te bufneste rasul cand vezi cum toata fita aia de femei sfinte dispare naibii in secunda doi, doar pentru ca le-a aruncat ala o vorba in trecere. Pana la urma iti dai seama ca toata faza asta cu “femeia sfanta de casa” tine fix pana cand se deschide usa liftului si coboara un tip cu un pic de vino-ncoace.
Leave a Reply