Nu stiu prin ce minune ai ajuns in gandul meu,
Dar de cand esti acolo, nimic nu mai pare la fel.
Pana si zilele obisnuite poarta alt chip,
Ca si cum lumina ar zabovi mai mult peste ele.
Te iubesc fara graba si fara indoiala.
Nu ca pe un vis care poate trece,
Ci ca pe adevarul pe care inima il recunoaste
Inainte ca mintea sa-l poata rosti.
Nu ma uimeste frumusetea chipului tau,
Desi ochii mei o cauta de fiecare data.
Ma uimeste frumusetea sufletului,
Aceea pe care numai iubirea stie s-o vada.
Cand imi vorbesti, lumea isi pierde zgomotul.
Ramane doar glasul tau,
Atat de linistit, incat imi aduce pace
Acolo unde altadata era neliniste.
Nu vreau sa schimb nimic la tine.
Iubirea nu este mestesugul schimbarii.
Este bucuria de a spune unui om:
“Esti de ajuns, exact asa cum esti.”
Daca intr-o zi viata ne incearca rabdarea,
Eu aleg sa raman.
Fiindca iubirea nu se masoara in clipe usoare,
Ci in puterea de a nu pleca atunci cand este greu.
Si daca anii vor lasa fire albe in par
Si riduri la coltul ochilor,
Eu voi vedea acelasi suflet
De care ma indragostesc in fiecare zi.
Caci dragostea adevarata nu infloreste o singura data.
Ea infloreste iar si iar,
In fiecare dimineata in care alegi
Sa iubesti acelasi om cu aceeasi curatie.
Aceasta poezie este daruita femeii care, fara sa ceara nimic, imi daruieste cel mai pretios lucru din lume: linistea inimii mele.
Dacă ar fi să cer ceva, atunci aș cere să rămâi exact așa cum ești, pentru că ești perfect. Te aleg și eu pe tine în fiecare zi. Să știi că ai pus ștacheta prea sus de data asta, nu mai am cuvinte!