El statea la aceeasi masa din coltul cafenelei, privind cum ploaia batea in geam, si isi amintea exact momentul in care ea ii spusese fraza asta, zambind pe jumatate. Pe atunci, i s-a parut o simpla remarca cinica, o gluma facuta la un pahar de vin. Isi amintea gustul vinului ala ieftin si felul in care lumina galbena din carciuma ii cadea ei pe fata.
Minciuna lor mica fusese banala. In prima seara cand s-au cunoscut, el pretinsese ca citise cartea pe care ea o tinea in mana, doar ca sa aiba un pretext sa nu plece de langa masa ei. Ea, la randul ei, pretinsese ca nu observase ca el se uita la ea de jumatate de ora. Doua neadevaruri marunte, confortabile, care au ridicat puntea intre doi straini. Niciunul nu voia sa strice momentul ala fragil de la inceput.
Chestia cu minciunile astea mici e ca nu raman niciodata mici. Sunt exact ca o fundatie facuta pe nisip, pare trainica si te bazezi pe ea pana cand incepe sa ploua afara. Cu timpul, el a trebuit sa inventeze alte povesti pentru a o sustine pe prima, iar ea a trebuit sa mimeze ca nu vede cum adevarul se dilua in fiecare zi. Intrasera amandoi intr-un mecanism ciudat in care realitatea trebuia ajustata mereu ca sa dea bine in poza.
Acum, privind ecranul telefonului unde ea ii trimisese o fotografie cu o plaja pe care el nu o vizitase niciodata, insotita de textul “Mi-as dori sa fii aici”, a realizat profunzimea cinismului ei. Ei nu incepusera doar o poveste de iubire cu o minciuna mica. Transformasera toata viata lor intr-o fictiune atat de bine pusa la punct, incat daca unul dintre ei ar fi venit brusc cu adevarul in brate, chestia asta ar fi parut o nesimtire de neiertat. S-a intrebat daca ea stia ca el stie, sau daca amandoi jucau doar rolul perfect in cea mai frumoasa poveste din care lipseau cu desavarsire. S-a uitat la ecranul aprins pana cand s-a blocat singur si a lasat in loc doar intunericul.
Uneori, dorul se simte exact așa: ca o poveste pe care ai vrea să o trăiești în fiecare secundă a realității, nu doar în colțul unei cafenele. Chiar și fără mesaje trimise, dorința de a fi acolo, împreună, e nuanța care schimbă totul. Foarte profund textul.