Cand eram mic, ziceai ca vara nu se mai termina.
La tara uitam complet de programul de acasa. Fara ghiozdan, fara teme, fara parinti care sa te sâcâie toata ziua. Trebuia doar sa ajungi acasa pana se lasa noaptea, atat. In rest, faceam ce ne taia capul.
Dimineata era deja agitatie in curte. Gaini care cotcodaceau, cocosul care urla pe gard de ziceai ca e stapanul lumii si vecini care vorbeau tare de la o poarta la alta. Ieseam chiaun pe usa si bunica ma si lua in primire “Hai, mamaie, mananca ceva”.
Trantea pe masa o bucata de branza, rosii din curte, niste oua sau ce mai ramasese de cu seara. Nici nu-ti mai trebuia altceva.
Dupa aia, intindeam pasul. N-aveam noi treaba cu nimic. Ne strangeam copiii de pe drum si o luam hai-hui, ba pe la fantana, ba prin gradini sau pe la Lala. Ne cataram prin pomi, mai pica cate unul si isi facea genunchiul praf, dar stergea sangele cu pamant si fugea mai departe, ca nu era timp de plans.
La pranz batea soarele de fierbeau pietrele si ne bagau batranii in casa cu de-a sila, la somn. Turbam cand auzeam de somnul de amiaza. Mi se parea o tampenie sa dormi cand afara era cald si puteai sa bati mingea. Eram convins ca adultii fac asta doar din ciuda, sa ne strice joaca. Azi as da orice sa pot dormi doua ore legate la pranz.
Dupa ce se mai lasa caldura, iesea iar tot satul la poarta. Treceau copiii cu bicicletele, iar babele se asezau pe banca la drum si le stiau pe toate.
Mancam pepene pe trepte si ne intreceam care scuipa samburii mai departe, direct in iarba. Cand se intuneca de tot, vedeai o groaza de stele. Era atat de bezna ca se vedea cerul curat, nu ca lumina asta chioara dintre blocuri.
Atunci mi se parea ca totul e o nimica toata, praful de pe picioare, nucul din batatura si bunica care trebăluia toata ziua. Habar n-aveam ca n-o sa mai prind vremurile alea.
Daca m-as intoarce acum o zi acolo, nici nu m-ar mai interesa bicicleta sau joaca. As sta doar pe prispa si as astepta sa ma strige iar bunica la masa cand se lasa racoarea.
Si n-as mai zice niciun pas, m-as duce glont in casa.
Leave a Reply