Am vazut la destui oameni treaba asta si ma apuca pandalia cand ii aud. Ajung sa traiasca in aceeasi casa exact ca doi asociati la o firma falimentara, care stau cu ochii pe usa si noteaza pe coltul mesei orice miscare, doar-doar l-or prinde pe celalalt cu o datorie neachitata.
Nu mai exista un gest facut pur si simplu, dintr-o bucata, ca ti-e draga femeia aia si vrei sa-i mearga ziua mai usor. Totul are un pret lipit pe el.
Daca te-ai dus pana la colt sa iei o paine pe ploaie, gata, tii minte toata luna. Ii scoti ochii la primul meci cand ai chef sa bei o bere linistit cu un prieten “Auzi, dar cand am fugit eu pe viscol dupa cumparaturi a fost bine, acum nu ma lasi sa stau o ora?”.
Si ea face la fel. Daca a strans de doua ori hainele de pe scaun sau a facut o ciorba, are pretentia sa mergi pe varfuri trei zile si sa inghiti orice ifos, ca doar si-a facut datoria de femeie la casa.
Nu mai e relatie, e o ciuda continua. Fiecare umbla cu socotelile in cap, cat am dat eu pe benzina luna asta, de cate ori am dus eu sacul la ghena, cine a lasat de la el cand ne-am ciondanit ultima data pe bani si de ce a trebuit sa dau eu primul mesaj dupa ce am stat imbufnati toata duminica.
Te uiti la ei cum se asaza la masa si vezi direct tensiunea aia surda. Nu-si mai zic o vorba buna de la obraz. Daca unul fierbe o cafea dimineata, nu o pune pe masa din placere, o pune ca pe o garantie la amanet, asteptand sa-si ceara drepturile mai pe seara. “Ti-am facut cafea? Ti-am facut. Acum taci si spala tu tigaia aia”.
In stilul asta te mananca amaraciunea.
O viata in doi nu se masoara cu sublerul la fiecare pas. Sunt perioade cand pici pur si simplu, te lasa balta sanatatea, ramai fara munca sau ai o saptamana proasta la serviciu de-ti vine sa dai cu pumnul in pereti. Atunci omul de langa tine trebuie sa puna osul, sa traga caruta singur din noroi si sa taca, fara sa-ti bata obrazul la fiecare pas ca ai ramas in urma. Dupa aia se inverseaza treaba si pui tu spatele cand ii e ei greu.
Daca stai numai sa cantaresti cine a tras mai tare saptamana asta, mai bine iei doi saci de dormit si va mutati in camere diferite. Sigur ca nu zice nimeni sa fii fraierul casei, sa tragi ca dobitocul la jug in timp ce celalalt doar sta cu picioarele pe masa si-ti comanda una-alta. Cand dai de o lepra egoista, ii pui geanta la usa si termini povestea, nu stai la targ.
Dar intre oameni cu bun-simt e vorba de altceva. Cand incepi cu “eu am adus mai mult si tu ai facut mai putin”, ai omorat orice urma de caldura. Poti sa ai dreptate suta la suta pe hartie, sa-i arati chitantele si sa-i demonstrezi ca tu ai fost mai curat si mai harnic, dar la culcare intri tot intr-un pat rece, langa o persoana care te uraste pe tacute.
Uneori pur si simplu te scoli de pe canapea si strangi masa, chiar daca esti rupt de oboseala. Te duci pana la farmacie daca o doare capul, o lasi in pace cand vezi ca are o zi stramba si nu mai stai sa numeri de cate ori a fost randul tau. Faci treaba aia pentru ca asa e firesc cand tii la cineva, nu ca sa-ti ceri plata inapoi maine la pranz.
Cand fiecare gest are o factura dupa el, nu mai sunteti o familie, sunteti doar doi straini care dorm sub aceeasi bucata de tabla si asteapta momentul potrivit sa-si ceara dobanda.
Dooooamne, ce frumos ai adus tu la vedere,suprafață,Marius, chestii,lucruri,realități intr un cuvânt.Astfel de lucruri se intampla,știu cazuri,din păcate pt ei.Noua,celorlalți, normali la cap,ca sa zic asa,nu ne rămâne decât să ne bucurăm că trăim sub același acoperiș cu oameni ca noi,adică sănătoși la minte.