Bai, ati observat ca unii oameni devin sfinti exact dupa ce cred ca li s-a sters trecutul de pe internet sau din memoria colectiva? E plin pe la birouri, prin cercurile de prieteni si mai ales pe retelele de socializare de personaje din astea care, odata ce au trecut de o anumita varsta sau au dat de ceva bani, incep sa iti tina discursuri lungi despre morala, despre cum sa iti traiesti viata si despre ce inseamna sa ai caracter. Daca te iei doar dupa cuvintele lor pline de gravitate si dupa fetele lor pioase, ai jura ca femeile astea n-au calcat in viata lor stramb, n-au mintit pe nimeni si s-au nascut direct cu lectiile de viata invatate la perfectie. Se pare ca procesul de canonizare administrativa se activeaza automat odata cu depasirea unui anumit plafon salarial.
Toata piesa asta de teatru ar fi de-a dreptul impresionanta daca nu i-ai cunoaste pe bune. E vorba de aceleasi tipe care acum cativa ani faceau cele mai mari mizerii pe la spatele colegilor, luau decizii de doi lei, calcau pe cadavre ca sa obtina o functie mica si isi lasau prietenii de caruta la prima urgenta. Numai ca ele isi imagineaza ca daca timpul a trecut si lumea a fost ocupata cu alte probleme, gata, s-a resetat contorul si toate porcariile lor s-au sters de la sine. Se urca pe o scena imaginara si incep sa dea indicatii pretioase, de parca ele ar fi standardul de aur al corectitudinii pe pamant. Strategia de a aplica un tratament de amnezie selectiva asupra propriilor magarii corporatiste este de o logica operationala brici.
Numai ca trecutul are un obicei extrem de enervant, nu se evapora absolut niciodata, doar sta pitit pe undeva si asteapta momentul potrivit. Oricat de mult ai incerca tu sa iti construiesti o imagine curata si sa uiti de fazele urate pe care le-ai facut, intotdeauna se gaseste cineva care are memoria buna. Intotdeauna apare cate un coleg vechi, cate un cunoscut din copilarie sau un fost partener care stie exact cine ai fost, de unde ai plecat si ce magarii ai semnat pe la spate ca sa ajungi unde esti astazi. Si e de-a dreptul comic sa vezi cum li se taie brusc respiratia si cum li se schimba culoarea fetei cand, in mijlocul unei predici despre corectitudine, cineva arunca o vorba scurta si subtila despre o intamplare mai veche. Este absolut inaltator sa urmaresti cum dictionarul de bune maniere se blocheaza instantaneu la o simpla mentiune despre un raport falsificat in urma cu sapte ani.
Pana la urma, toata faza asta iti arata ca respectul pe bune si caracterul nu se capata prin discursuri lungi si moralizatoare. Daca ai facut prostii la viata ta, cel mai sanatos e sa ai bunul simt sa taci din gura si sa iti vezi de drumul tau, nu sa te apuci sa le dai lectii altora care sunt la inceput si poate fac greseli mult mai mici decat ale tale. Si cand incerci sa vinzi o imagine de sfanta fara sa ai fundatia necesara, nu faci altceva decat sa te expui la un penibil urias in ziua in care cineva decide sa aduca aminte exact de mizeriile pe care incercai cu disperare sa le ingropi, pe principiul ca oricum comisia de audit a pacatelor vechi nu elibereaza certificate de sfant fara o verificare amanuntita a arhivelor din subsol.
Leave a Reply