Bai, te-ai prins si tu de faza asta absurda cand te faci om mare? Cand eram mai pusti si aveam tot timpul din lume, n-aveam un leu in buzunar. Stateam pana la trei noaptea pe afara, ne trezeam la amiaza si singura noastra grija era cum sa facem rost de bani de o bere ieftina ori de tigari. Dar aveam timp, frate. Aveam timp sa ne plictisim, sa stam degeaba si sa dormim zece ore fara sa ne batem capul. Se pare ca protocolul de maturizare vine la pachet cu o taxa obligatorie pe somnul de noapte.
Acum s-a intors foaia complet. Ai un ban in buzunar, iti cumperi ce vrei, dar ca sa prinzi si tu opt ore de somn legate trebuie sa faci adevarate minuni. Strategia de a-ti programa odihna direct pe Google Calendar, intre doua mailuri urgente, este de o eficienta logistica absolut brici.
Tragi ca nebunul de dimineata pana seara sa strangi un ban, iar la final te uiti la patul ala scump pe care l-ai cumparat. Este cu adevarat inaltator sa constati cum o saltea ergonomica de mii de lei serveste doar pe post de pista de aterizare pentru un om stors de puteri. Il vezi doar pe fuga, cat te prabusesti cu mintea inca plina de ce ai de facut a doua zi la munca.
Toata faza asta e o mare teapa. Dai tot timpul pe bani, iar cand ii ai in cont, vezi ca nu mai poti sa-ti cumperi fix ce aveai gratis la 20 de ani, sa pui capul pe perna si sa dormi bustean, pe principiul ca oricum comisia de audit a adultilor nu elibereaza restituiri pentru orele de somn pierdute pe la birou.
Leave a Reply