Nu te-a lăsat. Nici nu te-a ales.
Ești acolo, între opțiuni. Nu suficient de important încât să fii prioritate, dar suficient de bun încât să nu fie nevoie să te piardă.
Te caută când are nevoie.
Dispare când are alternative.
Nu e nehotărât.
E calculat.
Și tu îi spui “poate”.
El știe deja că nu.
Leave a Reply