Nu e confuz. Știe exact ce face.
Te ține aproape pentru că e ușor. Nu cere efort, nu cere asumare. Îi e bine așa, cu tine disponibil, fără să dea ceva clar înapoi.
Dacă ar vrea mai mult, ar face mai mult.
Dacă nu face, e pentru că nu vrea.
„Confuzia” e doar o formă elegantă de a nu-și asuma nimic.
Și tu îi spui răbdare.
El îi spune confort.