Am un văr care te întreabă “Ce mai faci?” cu un interes de zici că nu mai poate de grija ta. La început chiar îl crezi.
După aia prinzi mișcarea. Nu te întreabă de dragul tău sau să vadă dacă ești bine. Vrea doar să știe ce mai merge prost. Are nevoie de informații proaspete: ce probleme ai, ce-ai mai pățit, cine te-a supărat, ce ți-ai mai cumpărat și, mai ales, ce poate să bage la înaintare când stă la taclale cu următorul.
Pentru el, întrebarea asta e doar pretextul să-și bage nasul în viața ta. Și imediat cum a aflat ceva, a și dat drumul la vorbă mai departe.
La el toate nevestele din jur sunt curve, n-ai să vezi una normală. Nici nu contează că nu le știe, nici nu contează dacă habar n-are cum se înțeleg oamenii ăia în casă. El a pus deja eticheta și gata. Femeia altuia e subiect de tocat mărunt, iar el stă și dă sentințe de parcă e vreun sfânt.
Aici mă umflă râsul, sincer. Tocmai el, care vede nod în papură la absolut toată lumea, are la rândul lui niște povești pe care sigur le-ar vrea îngropate. N-ar fi prea încântat să le audă spuse de alții pe la colțuri cum că și-a vândut femeia în Italia, pentru el nu este o rușine asta. Rușinea, la el, este că nu-l lasă nevasta pe X să bea o bere cu el, dar cu alții da
Așa suntem noi, oamenii, gata să dăm cu piatra când e vorba de alții, dar la noi găsim imediat o scuză, o explicație, că așa au fost vremurile, că n-am avut ce face.
Treaba lui, până la urmă fiecare își trăiește viața cum vrea și nu stau eu să-i fac educație. Dar e o diferență între a-ți vedea de drumul tău și a sta cu ochii holbați pe gardul altora. Mai ales când aduni detalii doar ca să ai ce bârfi, nu ca să ajuți cu ceva.
Așa că m-am învățat minte. Când mă mai întreabă, îi dau răspunsuri de-alea scurte, din două vorbe sau nu-i răspund.
“Bine.”
“Toate bune.”
“La muncă.”
Și gata, punct. Nu de alta, dar m-am lămurit. Nu oricine te întreabă ce faci are chiar chef să știe cum ești. Unii vor doar material nou pentru următoarea bârfă.
Leave a Reply