De multe ori nu ne indragostim de omul din fata noastra, ci de filmul pe care ni-l facem singuri in cap.
Il vezi de doua ori, schimbi trei vorbe, prinzi un gest dragut si gata, mintea ta incepe sa brodeze. Umpli toate golurile cu ce ti-ar placea tie sa fie adevarat. Daca e atent la inceput, zici ca e painea lui Dumnezeu. Daca raspunde repede la mesaje, gata, e om de baza. Ii gasesti scuze pentru orice stangacie si transformi niste simple amabilitati in dovezi de caracter. Fara sa-ti dai seama, ajungi sa iubesti un personaj pe care l-ai inventat tu, nu omul care sta la masa cu tine.
Apoi trece timpul, entuziasmul se mai racoreste si omul incepe sa fie el insusi. Nu neaparat ca s-a schimbat peste noapte sau ca te-a mintit cu ceva, dar incepi sa-l vezi fara filtre.
Descoperi ca se enerveaza repede cand nu-i convine ceva. Ca e destul de egoist cand vine vorba de timpul lui. Ca promisiunile lui sunt una si faptele sunt cu totul altceva. Si atunci te loveste dezamagirea aia crunta.
Doar ca aici merita sa fii cinstit cu tine, te-a dezamagit el, sau te-a lasat balta propria ta imaginatie?
Omul nu ti-a semnat niciun contract ca e asa cum l-ai visat tu. Tu ai luat firimiturile si ai construit un castel. La inceput, cand dadea cu bata-n balta, ziceai ca a avut o zi grea la munca. Cand nu te cauta cu zilele, ziceai ca e prins pana peste cap. Cand scapa o minciuna, ziceai ca i-a fost teama sa nu te supere. I-ai cautat scuze pana cand scuzele au devenit regula.
Iar cand se sparge bula, arunci clasica vorba “Nu mai e omul pe care l-am cunoscut”. Ba de cele mai multe ori e exact acelasi om. Doar ca la inceput nu l-ai cunoscut, l-ai desenat tu cum ti-a convenit.
Cine e omul de langa tine nu se vede in declaratiile din prima luna, cand toata lumea e pe cel mai bun comportament. Se vede in cum vorbeste cu ospatarul, cum reactioneaza cand pierde ceva, ce zice despre oamenii care nu-i mai sunt de folos si daca se tine de cuvant cand ii e greu. Acolo e omul real, nu in pozele frumoase sau in planurile facute la miezul noptii.
Potentialul nu tine loc de caracter, iar o chimie buna nu inseamna ca va potriviti la viata de zi cu zi. Dezamagirea nu apare cand cineva se schimba dintr-odata, ci in momentul in care il vezi, in sfarsit, exact asa cum e.
Leave a Reply