Cea mai mare prostie pe care o poti face e sa-ti traiesti viata cu frica de gura lumii infipta in creier.
Am vazut o gramada de oameni care stau si indura mizerii ani intregi doar de teama ca se vorbeste pe la colturi. Stau intr-o casnicie distrusa, unde abia daca-si mai dau buna ziua, si strang din dinti ca “ce zic neamurile daca ne despartim?”. Se duc la o munca pe care o urasc din rarunchi, le e frica sa riste pe cont propriu si tac din gura cand sunt calcati in picioare, doar sa nu bata la ochi.
Si de ce fac toate astea? Ca sa fie lumea multumita.
Pai lumea n-o sa fie multumita niciodata, oricum ai da-o. Faci un ban cinstit? Zic ca ai furat sau ca ai avut noroc chior. Dai cu bata-n balta si pierzi? Imediat se bucura pe ascuns si dau din cap ca stiau ei ca nu esti bun de nimic. Ramai singur, zic ca ai o dambla la cap. Iti iei o femeie faina, incep sa caute de ce sta aia cu tine si ce interese are la mijloc. N-ai cum sa-i saturi.
Partea cea mai trista e ca tremuri de frica unora carora nu le pasa de tine nici cat negru sub unghie. Oamenii aia isi beau cafeaua, te toaca marunt zece minute pe scara blocului sau la o tigara, dupa care trec linistiti la meci sau la ceapa din piata. Au uitat complet de tine.
Numai ca ei au terminat cafeaua si si-au vazut de drum, iar tu ramai blocat in mocirla ta, cu amaraciunea in gura, cu relatia aia terminata si cu regretul ca n-ai avut sange in instalatie sa faci ce-ti dorea sufletul.
M-am lecuit demult de chestia asta. N-ai cum sa impaci pe toata lumea si e o idiotenie curata sa incerci. La finalul zilei, cand tragi plapuma pe tine si stingi becul, nu vine gura lumii sa-ti plateasca ratele, nu-ti tine de cald si nu-ti ia durerea de cap. Tu esti singur cu alegerile tale.
Lasa-i dracului sa vorbeasca cat or pofti. Peste douazeci de ani, cand o sa te uiti inapoi, nu stiu cat o sa te incalzeasca faptul ca ai fost pe placul unor straini care nici la inmormantare n-o sa-ti vina.
Leave a Reply