Am plecat la magazin montat pe o singura treaba: sa iau o paine si sa ma car acasa. Fara cos, fara carucior, nimic. Am zis ca intru, o iau in mana, pun banii jos la casa si in doua minute sunt afara.
Aiurea. Cum am trecut de usile alea automate, m-a luat valul ca pe fraieri.
Chiar la intrare, direct in drum, un munte de cutii cu etichete rosii “iei doua, platesti una”. N-aveam nevoie de biscuitii aia nici daca ma bateai, dar parca ti se pune o ceata pe ochi cand vezi pomana la raft. I-am luat.
Daca tot ma chinuiam cu ei in brate, am zis ca hai, iau totusi un cosulet din ala mic de plastic. Acolo mi-am semnat condamnarea. Cum pui mana pe cos, cum incepi sa arunci in el fara cap.
Am trecut pe langa frigidere. “Ia sa iau si o bucata de cascaval, ca doar n-oi manca painea goala”. Langa el, o cafea la punga mare, mai ieftina cu o lira. Zic, ba, asta oricum se bea in casa, hai s-o iau. Pe urma am agatat un sos picant pe care nu l-am mai vazut niciodata, o punga de arahide si o conserva de ton care zacea stinghera la capat de rand.
Cand am ajuns la casa si-am inceput sa le scot pe banda, ma uitam la ele ca la masini straine. De unde dracu au aparut atatea?
“Patruzeci si sapte de lire”.
Am pus cardul pe aparat, am strans din dinti si-am plecat la masina cu doua plase burdusite, oftand ca un idiot.
Ajung in bucatarie, le desert pe toate pe masa: cascavalul, cafeaua, dulciurile, sosul, inca o prostie de plastic pentru desfacut conserve… Painea? Ioc. Nici urma de coaja de paine. Uitasem complet pentru ce batusem drumul pana acolo.
Magazinele astea sunt facute dracului cu cap, sa te lase fara un ban in buzunar. Te duci dupa o franzela de doi lei si te intorci acasa cu o caruta de maruntisuri de care n-aveai nevoie nici peste trei saptamani.
Acum trebuie sa ma incalt iar si sa plec din nou. Daca ma vedeti iesind cu un set de surubelnite si trei sticle de vin, sa stiti ca tot dupa painea aia am plecat.
Leave a Reply