Am observat ca, pentru unii oameni, nu mai este suficient sa ai o alta parere. Daca nu il sustii pe Georgescu sau AUR, automat esti vandut, prost, tradator sau platit de cineva. Nu exista varianta in care pur si simplu ai citit, te-ai informat, ai comparat opiniile si ai ajuns la o concluzie diferita.
Nu. In mintea lor, daca nu gandesti ca ei, inseamna ca trebuie sa ai un interes ascuns.
Mi se pare interesant cum unii oameni vorbesc permanent despre libertate, democratie si dreptul de a spune ce gandesti, dar devin extrem de deranjati atunci cand cineva chiar isi exercita acest drept si ajunge la o concluzie care nu le convine.
Poti sa le explici de ce nu esti de acord, poti sa aduci argumente, sa le arati informatii si sa le explici cum ai ajuns la parerea ta. De multe ori, nu mai conteaza. Discutia se transforma repede intr-un sir de jigniri si acuzatii. Nu mai esti un om cu o opinie diferita, esti dusmanul care trebuie pus la punct.
Iar aici apare o problema serioasa, daca pornesti de la ideea ca oricine te contrazice este fie prost, fie rau intentionat, cum ai mai putea sa-ti verifici propriile convingeri? Cum ai putea sa descoperi ca poate ai inteles gresit ceva sau ca exista informatii pe care nu le-ai luat in calcul?
Ca sa inveti ceva, trebuie sa accepti macar posibilitatea ca nu ai toate raspunsurile. Dar daca ai hotarat deja ca toti cei care nu sunt de acord cu tine sunt vanduti sau manipulati, nu mai ai nevoie de argumente. Ai gasit o eticheta pentru oricine iti pune convingerile sub semnul intrebarii.
Sigur, exista oameni care fac propaganda, oameni care sunt platiti sa promoveze anumite mesaje si persoane care sustin public diverse interese. Dar asemenea lucruri trebuie demonstrate, nu inventate de fiecare data cand cineva nu ne impartaseste preferintele politice.
Faptul ca un om nu il sustine pe Georgescu sau nu voteaza cu AUR nu demonstreaza ca este platit de cineva. La fel cum sustinerea acestor optiuni politice nu demonstreaza, prin ea insasi, ca cineva este prost sau manipulat. Oamenii au motive diferite pentru alegerile lor, iar daca vrem sa intelegem aceste motive, trebuie sa discutam despre ele, nu sa ne ascundem in spatele insultelor.
Poti sa fii in dezacord cu mine. Poti sa-mi spui ca gresesc si poti sa-mi demonstrezi asta cu argumente. Nu am nicio problema cu o discutie in contradictoriu. Problema apare cand, in loc sa-mi raspunzi la ceea ce spun, incepi sa inventezi motive pentru care as spune acel lucru.
Nu mai discuti cu mine, ci cu o imagine pe care ti-ai construit-o despre mine, doar pentru ca nu gandesc la fel ca tine.
Pana la urma, daca singurul tau argument este ca oricine nu te sustine este vandut sau tradator, poate ca problema nu este ca ceilalti nu gandesc, ci ca tu nu accepti ca si ei pot gandi cu propria minte.
Intr-o democratie, nu trebuie sa fim toti de aceeasi parere. Trebuie sa putem trai cu faptul ca avem pareri diferite, sa le argumentam si sa ne asumam alegerile fara sa transformam orice dezacord intr-un razboi personal.
Iar daca vrei cu adevarat sa convingi pe cineva, incepe prin a-i respecta dreptul de a gandi diferit. Altfel, nu aperi libertatea de gandire. Ceri doar ca toata lumea sa gandeasca exact ca tine.
Leave a Reply