Daca stai sa te gandesti bine, fazele in care ai fost cel mai linistit si mai multumit din viata ta sunt exact alea in care n-ai avut timp sa te intrebi daca esti fericit sau nu. Pur si simplu traiai momentul ala si atat, fara sa te mai macini si fara sa stai sa analizezi tot. Cand iti merge bine si esti multumit, pur si simplu traiesti si gata.
De cele mai multe ori, linistea asta de care habar n-ai pe moment e facuta din niste chestii atat de banale, incat nici nu le bagi in seama. Era, de exemplu, o seara de vara de acum cativa ani, cand stateai la o masa in spatele blocului cu prietenii, beati o bere ieftina, mancati seminte si radeati ca prostii de niste glume rasuflate, fara sa aveti nicio grija pe lume. Sau poate era o duminica dimineata cand te-ai trezit tarziu, mirosea a cafea prin casa, nu aveai niciun e-mail de trimis si nu te presa niciun termen limita. Stateai acolo pe canapea si te uitai pe geam fara niciun plan, fara sa-ti dai seama ca exact starea aia de leneveala era tot ce aveai nevoie.
Asta pentru ca avem impresia ca linistea trebuie sa fie cu fast, cu realizari uriase, cu chestii care sa dea bine in fata altora. Alergam tot timpul dupa cate o miza mare, o masina noua, o avansare sau vreo vacanta prin tari straine, si traim cu senzatia ca abia dupa ce bifam chestiile astea o sa fim si noi impliniti. Si in timp ce fugim asa cu ochii doar inainte, trecem pe langa toate momentele astea mici si normale, fara sa le dam nicio valoare.
Iti dai seama ce bine ai fost abia mult mai tarziu, cand lucrurile se complica, cand apar probleme pe bune, cand se duc oamenii dragi sau cand te ingroapa grijile de om mare. Abia atunci te uiti in spate la cate o zi complet obisnuita de acum cativa ani si te loveste gandul: „Ba, ce bine era atunci si eu ma plangeam din prostii”. Ramai doar cu parerea de rau ca ai avut momente perfecte si le-ai trait pe fuga, cu gandul in alta parte, in loc sa stai acolo si sa le lasi sa curga de la sine.
Leave a Reply