Amintiri din Algeciras si parfumul unei legiuni straine

Cand m-am trezit de dimineata, mi-a trecut prin cap o amintire de prin Spania, din Algeciras mai exact. Parca si acum simt caldura aia grea din sud, amestecata cu mirosul de mare si esapament de vapoare. Doar ce venisem de la “studii” din Maroc, si eram cu buzunarele atat de goale incat imi batea vantul prin ele. Eram liber, dar libertatea asta fara un ban in buzunar e destul de greu de dus, asa ca trebuia sa ma misc repede si sa fac ceva ca sa supravietuiesc.

Am apelat mai intai la prieteni si cunostinte, crezand ca sar toti sa ma ajute. Multi au sarit imediat, ca niste oameni de nadejde, dar altii nici pana in ziua de astazi nu mi-au raspuns la mesaje. Le-a venit randul si lor, nu-i uit eu asa usor, dar in fine, asta este deja o alta poveste din trecut…

Asa am inceput sa simt de fapt cat de frumoasa si de salbatica este libertatea cand o iei de la zero. Am apelat la cineva sa-mi inchirieze si mie o camera mica pentru cateva zile, cat sa am unde sa pun capul noaptea, si mi-am zis ca n-am incotro, trebuie sa plec urgent la munca. Trebuia sa fac rost de bani repede, la secunda, si sa ma car spre Sevilla sau prin Albacete, acolo unde comunitatea de romani era mare si unde stiam ca intotdeauna poti sa te invarti, sa te descurci de-o treaba si sa scoti si tu de-un suc si-o chifla calda.

Asa ca am lasat la o parte toate fineturile si am apelat la metoda clasica, testata de multi altii aflati la stramtoare, hai prin cluburile cu perdele rosii, acolo unde banii curg altfel noaptea.

Acolo, tactica era simpla. Intrai, te asezai linistit la bar si iti luai un suc sau un pahar de vin ca sa pari de-al locului. Eu, normal, beam vin, ca stiam bine ca in meseria asta iti trebuie vana si sange rece ca sa poti sa rezisti o noapte intreaga. La bar era o lumina puternica, de parca erai pe scena, iar in zona meselor era o lumina difuza si calda, unde abia ghiceai fetele celor care stateau la pahare. Venea la un moment dat ospatarita, se lipea discret de tine si iti soptea la ureche:

“Ai o bautura gratuita din partea doamnei de la masa zece. Ce vrei sa bei?”

Si cum aveam alifie si eram uns cu toate alifiile pe acolo, nu ma incurcam cu maruntisuri. Bagam direct o sticla scumpa pe nota de plata si faceam apoi jumate-jumate cu fata de la bar. Sa fac aici o mica paranteza, ca o erata la poveste. Nu intrai tu asa, de capul tau, in cluburile astea daca nu te introducea cineva cu greutate. Si asta pentru ca majoritatea clientelor care veneau acolo erau femei casatorite, multe dintre ele cu sotii importanti si cu mare influenta prin oras. Trebuia neaparat sa garanteze cineva de incredere pentru tine ca stii sa-ti tii gura si ca esti baiat fin.

In fine, intr-o seara, vine fata de la bar la mine, imi face cu ochiul si-mi spune incet:

“Du-te la masa zece, ca o plesnesti bine de tot de data asta.”

M-am ridicat, mi-am indreptat spatele si m-am dus spre masa cu paharul de vin in mana, zambind relaxat. La masa era o tipa mult mai in varsta decat mine, dar care mirosea incredibil de bine. Asta era de fapt primul lucru pe care il urmareai pe atunci la o doamna, daca miroase a parfum scump si are bijuterii grele de aur, e clar ca este rost sa tragi tare si sa faci bani frumosi.

Majoritatea clientelor de genul asta apelau o singura data la serviciile tale, tocmai ca sa nu se ataseze sentimental si sa nu-si puna in pericol casnicia linistita sau relatiile din societate. Plateau bine, isi luau portia de aventura si plecau inapoi la vietile lor perfecte.

Era o femeie frumusica, bine crescuta, amazoanca, imbracata cu mare gust. Totul a decurs scurt si profesionist. Iti lua numarul de telefon la final, pleca si apoi iti trimitea un SMS cu ora si locul unde trebuia sa te intalnesti cu ea la hotel. SMS-ul il primeai sigur, nu existau dubii daca jocul incepuse bine. Daca nu te placea de la prima vedere, alegea pe altul fara sa clipeasca, ca avea de unde alege. Romani, marocani, tigani… toate natiile pamantului se gaseau prin clubul ala in cautare de noroc.

Ok, am primit si eu SMS-ul si m-am dus glont, ca era o foame de bani de nu-ti mai pasa de nimic. Pana sa imi revin eu de tot dupa cei trei ani lungi de “studii aprofundate” si grele prin Maroc, totul in jur mi se parea complet pe dos si trebuia sa ma misc continuu ca sa nu ma planga nimeni. Pentru mine nu era chiar asa greu sa-mi gasesc de munca prin Spania, dar asta o sa urmeze intr-o alta poveste la fel de ciudata.

Am ajuns la hotelul ala de lux, am batut la usa si am intrat. Superba baba, o femeie adevarata si ingrijita. Dar tipa era mare adepta de bondage si de jocuri d-ale lor mai dure. Ma uitam pe masa, in timp ce vorbeam cu ea si incercam sa par detasat. Portofel gros, bijuterii de aur aruncate neglijent…

Am pus doua sute de euro pe masa, ca sa arat ca am si eu un ban al meu si sa-i dau siguranta. Ok, m-a incalecat ea, am mai lovit-o si eu un pic, m-a mai plesnit si ea, ce sa mai lungim vorba… a fost bine si am facut treaba ca la carte.

Dupa o sticla buna de vin si multe discutii din alea de complezenta, mi-am zis in gand ca, atunci cand se duce ea sa-si faca dus, eu imi iau repede talpasita si plec direct spre Albacete. A plecat femeia la baie, s-a auzit apa curgand, iar eu mi-am zis: “Acum este momentul tau, Marius.”

M-am indreptat spre masa, am deschis portofelul ei ca sa vad ce e pe acolo, si am incremenit cand am scos legitimatia. Ofiter Guardia Civil.

Atunci mi s-a taiat respiratia si mi-am zis in gand “Doamne, mi-ai aratat drumul si m-ai salvat din gura lupului”. Si asa am scapat eu atunci, la secunda, de o alta trimitere la “studii aprofundate” si mult mai lunga prin frumoasa si calduroasa Espana.