Eram dimineata la o cofetarie din asta mica, inghesuita, unde intri mai mult sa iei la pachet si sa pleci. Stateam la rand, asteptam sa-mi vina randul la casa, iar in fata mea era o femeie batrana, maruntica de tot. Avea un palton inchis la culoare, ros pe la mansete, si tinea la subtioara o sacosa din aia veche de carpa, stransa bine cu degetele.
A mers incet pana la geamul de la vitrina, a stat putin cu ochii pe tavi si i-a zis tipei de dupa tejghea cu o voce stinsa “Da-mi si mie una cu crema, te rog, maica. Doar una. Este buna?”. Fata de la magazin a intrebat-o mecanic daca nu mai ia ceva, vreo placinta, vreun corn. Batrana doar a facut usor din cap ca nu, a deschis un portofel vechi de musama si a numarat monedele alea pe blat, cu miscari greoaie.
I-a pus vanzatoarea prajitura intr-o cutiuta alba legata cu sfoara subtire. A luat cutia aia cu amandoua mainile, degetele ei tremurau putin, si a bagat-o in sacosa cu o grija de zici ca punea ceva scump din sticla subtire. Apoi a iesit pe usa tarandu-si picioarele incet pe trotuar.
Am ramas cu ochii dupa ea pe geam si parca mi-a stat ceva in gat. Pur si simplu te prinde uneori cate o faza de genul asta si nu-ti mai iese din cap.
Te uiti dupa ea si te gandesti ca poate femeia aia a trait o viata intreaga cu barbatul ei in doua camere. O viata de om adunata la un loc, cu certuri pe bani, cu lemne carate, cu griji si cu zile bune. Poate prajitura aia cu crema o cumparau duminica de duminica, o mancau amandoi la masa din bucatarie dupa masa de pranz, iar acum el s-a dus si ea a ramas singura cuc intre patru pereti.
Cand esti in putere nu dai doi bani pe lucrurile astea. Ti se pare ca batranetea e o chestie departe, care se intampla altora. Dar cand imbatranesti si-ti pleaca omul de langa tine, cel mai crunt te lovesc tabieturile. Sa intri in casa, sa fie bezna si liniste de mormant, sa nu ai cui sa-i zici ca e frig afara. Sa te duci la aragaz si din reflex sa pui doua oua in tigaie sau sa fierbi ceai pentru doi, iar pe urma sa-ti aduci aminte ca esti doar tu.
Poate nici nu era vorba de vreun doliu, poate pur si simplu femeii i-a fost pofta de ceva dulce intr-o dimineata si atat, n-ai de unde sa stii viata unui necunoscut. Dar cand vezi un om batran cumparand o singura bucata de ceva, iti cam sare gandul la cat de putin ramane din noi la sfarsit. O casa goala, niste haine vechi intr-un dulap si reflexul asta ciudat sa cumperi mai departe maruntisuri pentru un om care nu mai e acolo sa le imparta cu tine.
Oamenii in varsta nu mai tipa, nu mai fac scene pe strada. Isi strang sacosa la piept si merg mai departe pe trotuar, tinand in maini o cutie mica de carton pana ajung la usa lor incuiata.
Leave a Reply