Exista oameni care spun ca iubesc. Sau ca tin la cineva. Ca au gasit, in sfarsit, omul potrivit. Pana apare altcineva. Nu cineva mai bun. Nu cineva mai compatibil. Doar cineva nou. Cineva care trimite un mesaj la momentul potrivit, un compliment bine plasat sau cateva vorbe care hranesc orgoliul. Si, dintr-odata, sentimentele care pareau atat de puternice incep sa se evapore cu o viteza impresionanta. Aproape ca te intrebi daca au existat vreodata. Se pare ca vesnicia promisa dureaza exact pana cand ecranul se aprinde cu un nume nou.
Pentru anumite persoane, atentia este confundata cu iubirea. Interesul este confundat cu destinul. Iar validarea primita de la cineva nou devine mai importanta decat legatura construita in timp. Astazi esti omul pe care il cauta dimineata. Maine esti o notificare uitata intre alte conversatii. Nu pentru ca ai gresit ceva. Si pentru ca unele inimi nu cauta oameni. Cauta senzatii. Cauta emotia inceputului, fluturii din stomac, entuziasmul necunoscutului. Iar cand apare o sursa noua de adrenalina, trecutul devine brusc foarte usor de lasat in urma. Este o adevarata performanta de reciclare emotionala sa numesti fiecare ecran aprins un nou suflet pereche.
Este trist sa descoperi ca pentru unii sentimentele au termen de valabilitate mai scurt decat bateria telefonului. Dar poate si mai trist este sa vezi cum fiecare noua “mare poveste” seamana perfect cu cea de dinainte. Pentru ca atunci cand cauti mereu urmatoarea persoana care sa-ti aprinda pofta de viata, ajungi sa schimbi oameni fara sa intelegi vreodata ce inseamna sa ramai. Iar intr-o lume in care atentia se obtine cu un mesaj si se pierde cu altul, loialitatea a devenit o calitate mai rara decat iubirea insasi.
Leave a Reply