Eram intr-o seara la bucatarie, cu o tigara aprinsa si cu nervii facuti praf dupa o discutie cu un amic care ma trasese in piept a treia oara pe luna aia. Dadeam din maini ca un nebun, umblam dintr-un colt in altul si cautam tot felul de scuze, ca a fost presat de banca, ca are probleme cu familia, ca de data asta chiar a vrut sa faca bine si doar s-au incurcat hartiile. Imi construiam singur o poveste frumoasa, numai ca sa nu recunosc ca fusesem un bleg si ma lasasem calcat in picioare iarasi.
Ea statea rezemata de blat, cu o cana de ceai in maini, si ma asculta fara sa scoata un sunet. Se uita fix la mine, cu ochii aia limpezi si calmi, lasandu-ma sa-mi dau drumul la toata gargara.
Cand m-am oprit sa-mi trag sufletul si ma pregateam sa-i cer aprobarea, a lasat cana pe masa si mi-a trantit-o verde-n fata, fara niciun ocolis:
“Tu nu esti suparat pe el acum. Esti suparat ca ti-e frica sa-i bati obrazul si preferi sa te minti singur decat sa ramai fara el la masa”.
Mi-a sarit tandara instantaneu. Parca mi-a turnat apa fiarta pe ceafa. M-am repezit la ea, am ridicat glasul, am inceput sa trantesc o usa de dulap si sa-i spun ca nu intelege cum merg afacerile, ca se baga unde nu-i fierbe oala si ca n-are pic de empatie pentru greutatile omului. Eram negru de furie.
Numai ca femeia n-a mai zis nimic. S-a uitat la mine cu un fel de jena amestecata cu mila, a intors spatele si a plecat in sufragerie.
Am ramas singur in bucatarie, respirand sacadat, cu ciuda clocotind in mine. Dar in timp ce ma chinuiam sa-i gasesc ei o vina, simteam cum ma strange stomacul. Stiam foarte bine ca nimerise fix la tinta. Acolo te ustura cel mai tare, nu cand te injura un dusman pe strada, ci cand vine omul de langa tine si pune degetul direct pe rana aia urata pe care incerci s-o ascunzi sub fard.
E plina lumea de lingusitori care-ti dau dreptate din inertie. Daca te plangi la o bere, amicii iti tin isonul imediat, “Ai dreptate, frate, tu esti miezul, ala e un ticalos, lasa ca vede el!”. Te mangaie pe crestet, iti sufla in ciorba si te lasa sa te duci cu capul inainte direct in zid, ca nu-i doare gura sa fie amabili pe moment.
O femeie serioasa nu-ti tine trena la prostii. Nu sta sa-ti perie orgoliul cand vede ca mergi pe contrasens ca bezmeticul. Iti da o palma morala peste ochi chiar daca stie ca o sa turbezi, ca o sa tipi si ca n-o sa-i mai vorbesti trei zile. Prefera sa-i trantesti tu usa in nas decat sa te lase sa te faci de rasul targului.
Am dormit stramb in noaptea aia, mancat de nervi. Dar dimineata, cand mi-a trecut aburul din cap si m-am uitat in oglinda, n-am mai avut cum sa dau inapoi. M-am dus la ea, i-am pus o cafea in fata si i-am zis scurt ca a avut dreptate. Fara discursuri mari, ca nu era cazul.
Asta inseamna sa ai un om pe bune langa tine, cineva care nu se teme ca te superi si care-ti sparge minciunile din cap inainte sa te sparga ele pe tine.
Leave a Reply