Exista acel coleg sau vecin care e o forta a naturii in weekend. Vineri seara e primul la petrecere, danseaza pe mese, muta muntii din loc si posteaza povesti pana la patru dimineata despre cum viata trebuie traita la maxim. Are o energie de invidiat si un sistem imunitar de fier cand e vorba de distractie. Splendoarea lui atinge apogeul sambata, cand reuseste sa lege doua petreceri diferite, sa schimbe trei locatii si sa organizeze si un gratar spontan, totul fara sa arate vreun semn de oboseala sau slabiciune umana.
Luni dimineata insa, se produce miracolul medical invers. O simpla adiere de vant il transforma intr-o victima a sortii. Apare la munca, daca apare, cu o fata de parca isi scrie testamentul, tuseste demonstrativ la fiecare zece minute si se plange ca il doare tot corpul. E o strategie veche de cand lumea ca sa scape de sarcini si sa ii lase pe altii sa traga. Tranzitia lui rapida de la extaz la agonie este demna de un studiu clinic. Se asaza pe scaun cu un oftat profund si incepe sa caute pe internet simptome pentru boli rare, convins ca aerul conditionat din birou i-a fost fatal.
Marti si miercuri starea lui ramane critica. Are nevoie de cafea adusa la birou si de colegi intelegatori care sa ii preia apelurile, pentru ca vocea lui a devenit un soptit tragic. Joi incepe o faza de convalescenta usoara, in care doar suspina cand vede volumul de munca adunat pe birou.
E fascinant cum boala lui dispare ca prin farmec fix vineri la ora patru, cand organismul isi revine miraculos pentru o noua tura de cluburi. Brusc, culoarea ii revine in obraji, privirea i se lumineaza si spatele i se indreapta ca prin minune. La ora patru si un minut deja isi planifica traseul serii si intreaba in stanga si in dreapta cine mai vine in oras, complet vindecat si pregatit sa infrunte din nou pericolele noptii.
Leave a Reply