Ba, eu mor pe personajele alea care intra pe usa biroului cu un aer de director general, desi fisa postului lor spune cu totul altceva si e platita doar ca sa mute niste hartii dintr-un dosar in altul. Domnisoara sau doamna in cauza are intotdeauna o poveste gata pregatita in spate, pe care are grija sa o plaseze subtil in fiecare pauza de tigara. Aflam imediat ca tata “este cine trebuie” prin nu stiu ce minister, ca fratele “lucreaza la Politie” la un nivel inalt, iar ea vorbeste si se comporta de parca ar conduce toata institutia asta pe persoana fizica. Jucam toti intr-un film absurd unde relatiile tin loc de creier.
Marea comedie incepe insa de cate ori deschide calculatorul si trebuie sa faca o sarcina de doi lei. Atunci toata siguranta aia de sine si aerele de mare manager dispar instant si apare aceeasi intrebare exasperanta, pusa pe un ton miorlait, “Imi arati si mie cum se modifica documentul asta in Word?”. Mergi, ii arati, te intorci la treaba ta, peste cinci minute o vezi iar langa biroul tau, “Auzi, dar cum il salvez ca sa nu se piarda?”. Si ca sa fie meniul complet, peste alte zece minute te bate iar pe umar, “Cum il trimit si eu pe e-mail, ca nu imi apare atasamentul?”. Ne pierdem timpul invatand-o chestii de clasa a patra in timp ce ea incaseaza salariul de sef.
In schimb, cand se termina programul de lucru si vine vorba sa dea lectii la cafea despre profesionalism, competenta, seriozitate si cum ar trebui sa mearga lucrurile in tara asta, nu o mai intrece nimeni pe pamant. E de-a dreptul incredibil cum reusesc unii oameni sa para experti desavarsiti doar din tonul apasat cu care vorbesc si din felul in care privesc pe toata lumea de sus. Te uiti la ei si te intrebi daca chiar nu isi dau seama cat sunt de penibili.
Am invatat un lucru de-a lungul anilor de stat prin birouri. Competenta asta nu se mosteneste de la parinti, nu vine odata cu numele de familie si nici cu rudele alea importante pe care le pomenesti in fiecare discutie ca sa-i sperii pe colegi. Poti sa ai tu toate pilele din lume si cele mai tari relatii, si pana la urma totul se reduce la ce stii sa faci atunci cand ramai singur in fata monitorului si trebuie sa iti duci treaba la capat fara sa mai aiba cine sa te tina de mana.
Leave a Reply