Să fim realiști… niciunul dintre noi nu este pregătit pentru interacțiuni umane înainte de a doua cafea. Dar liftul blocului are alte planuri pentru noi. Spectacolul începe la etajul 4, ușa se deschide, vecinul intră, iar eu devin brusc cel mai ocupat om din lume pe un telefon care nu are niciun gram de semnal.
Deschid aplicația de mail, dau scroll prin mesaje de acum trei zile, verific setările de luminozitate – orice, numai să nu ridic ochii. Vecinul, la rândul lui, pare extrem de interesat de modelul gravat pe pragul liftului. Suntem doi actori de pantomimă care fac tot posibilul să ignore elefantul din cameră: faptul că amândoi știm că celălalt se preface. Doza de azi e un omagiu pentru acești „eroi” ai dimineților de bloc care supraviețuiesc tăcerii apăsătoare cu demnitate, așteptând ca sunetul eliberator al parterului să ne permită, în sfârșit, să respirăm normal.
Foarte adevărat! Dar e interesant și din tabăra opusă. Eu sunt plină de energie de la prima oră și e aproape amuzant să văd cum zâmbetul meu e privit cu suspiciune în lift. Suntem pur și simplu două lumi diferite care se întâlnesc între etaje!