Ieseam azi la o masa cu o fosta colega de munca, una cu care n-am mai vorbit de o vesnicie. Ne-am asezat la o cafea pe o terasa si, dupa ce-am tocat fostii sefi, ajungem cumva la treburile de acasa. Ma uit la ea si-i zic ca macar ea pare mai linistita la cap, nu pare genul de muiere turbata care sa-i faca barbatului scandal daca nu raspunde la primul apel.
A sorbit din cana, s-a uitat fix in ochii mei si mi-a trantit-o razand:
“A, nu, deloc. Eu nu-s geloasa. Eu doar il verific”.
Am crezut ca face misto de mine, dar cand am vazut ca nu misca niciun muschi pe fata, mi-a sarit cheful de ras.
“Pai si ce verifici, femeie?”, o intreb.
A lasat ceasca jos si mi-a dat lista cu o liniste de m-a luat cu frig “Pai tot. Ii iau telefonul cand se duce la dus sau cand adoarme pe canapea, ma uit cui i-a dat like, cine i-a scris, verific la ce ora s-a bagat pe WhatsApp si daca vad vreo femeie straina ca-i da urmarire pe Instagram, il iau la intrebari”.
Stateam si ma uitam la ea ca la nebuni. I-am zis verde-n fata “Pai asta e paranoia curata, draga mea, e boala grea!”.
Ea, calma de tot, ca si cum imi povestea cum se fierb cartofii “Nu e nicio boala, e preventie. Vreau sa fiu informata, nu sa aflu ultima ca o fraiera”.
“Bine, desteapto”, zic, “si daca scormonesti in telefonul aluia doua ceasuri si e curat ca lacrima, ce faci?”.
“Inseamna ca a apucat sa stearga urmele inainte sa intre pe usa, asa ca a doua zi stau si mai atenta”.
Cand a scos porumbelul asta pe gura, am simtit ca ma sufoc. Saracul flacau n-are o relatie in casa aia, e direct in puscarie cu gardianul la capul patului. N-are voie sa intarzie un sfert de ora de la munca, ca trebuie sa vina cu justificari, sa arate bonul de la magazin sau sa explice de ce i-a facut cu ochiul casiera cand i-a dat restul. Daca respira mai des decat trebuie, intra direct la banuieli.
Am intrebat-o cum dracu’ nu-i crapa capul de atata spionaj, ca te ia durerea de oase sa stai noaptea treaza ca bufnita, cu ecranul aprins sub perna, vanand conversatii. A dat din umeri, mai bine obosita decat pacalita.
Asta e toata nebunia cand se strica ceva la mansarda si te apuca frica. Incepi sa gasesti semne de tradare peste tot, de ce a pus telefonul cu fata in jos pe masa, de ce n-a zambit cand a venit de afara, de ce i-a trimis un coleg de serviciu o poza cu un tabel. O iei razna complet si ajungi sa cauti nod in papura pana cand scoti un scandal monstru din aer, doar ca sa-ti demonstrezi ca nu esti nebuna degeaba.
Am lasat banii pe masa si m-am carat. Ma gandeam doar la amaratul ala de barbat-su, care probabil merge in varful picioarelor prin propria casa, fara sa stie ca are un securist instalat direct pe perna de langa el.
Leave a Reply